PATRICIA BRAD: „Nu pot veni în teatru doar cu un procent din mine însămi.”
Nu, nu există limite ale expunerii. O limită, fie ea și a expunerii, e tot o limită. Iar munca noastră ca actori constă tocmai în dizolvarea blocajelor, deci a limitelor.
Interviu
RĂZVAN NEAGOE: „Pentru mine, fotografia nu e un instrument al recuperării, ci al negocierii permanente cu pierderea.”
22 iulie 2026
De la demolările din copilărie, trecând prin încercarea sistemului de a mă face inginer, până la practica artistică de astăzi, înțeleg că totul a fost o căutare continuă a rezistenței prin imagine.
OXANA GHERMAN: „Literatura reflectă foarte bine sistemul de valori și credințe care guvernează societatea unei epoci.”
Ca să nu mă mai simt strivită de ceea ce mă depășește, a trebuit să‑mi rodez mecanismele de înțelegere a diversității și complexității umane.
ÎNGERI ȘI CORBI: „Puține momente în viață se compară cu cele în care declanșezi ceva intens în ochii oamenilor.”
Îngeri și Corbi e o formație de rock alternativ formată din Dorin Dancu (voce & chitară), Nick Muntean (bass & voci adiționale) și Cosmin Simu (tobe).
Voci noi
Cele trei voci poetice din acest interviu sunt alegerile mele subiective – nu singurele, ci un eșantion posibil pentru demersul care vizează debuturile ultimilor ani.
Au să vină ploi line
Un performance despre sfârșit – al relațiilor de familie & amoroase, al civilizației și al lumii contemporane aflate sub presiunea noii ascensiuni a fascismului.
RALUCA URSE: „Cred că scrisul terapeutic, în sens strict, trebuie să rămână un spațiu intim.”
Copilul nu apare ca o figură vulnerabilă care cere consolare, ci ca un nucleu dur în care emoțiile au rămas în stare brută.
TEODORA COMAN: „Egoul se opune din răsputeri ideii propriei condiționări chimice și neurobiologice.”
Resimt poezia ca pe o răzbunare pe zonele tabu ale limbajului utilitar, dresat, atrofiat în propriile convenții.
ANTONIA IVANCIU: „Festivalul IZANAGI oferă un spațiu în care comunitatea iubitorilor de animație japoneză să se poată întâlni.”
Am pregătit o selecție foarte diversă, care aduce în prim‑plan tema alterității.
ANTONIO ORTUÑO: „Posibilitatea ca fascismul să triumfe din nou mă îngrozește.”
Familia mea a emigrat din Spania după Războiul Civil, în care bunicul meu a luptat ca republican împotriva fasciștilor.
IOANA BRADEA: „Tot ce am scris până acum a fost inițial o figură geometrică în mintea mea.”
Cumva, ca prin farmec, să ne permitem la un moment dat să pendulăm cu totul în vid – noi toți, adică obiectul și subiectul, centrul și periferia, privindu-ne ca-n transă.
Art Will Tear Us Apart
Proiectul analizează identitatea vizuală a muzicii printr-o selecție de coperte de vinil.
ALESSIA MARA VELȘ: „Ce va rămâne din toate poveștile noastre când le vom privi după mult timp, de departe?”
Ce contest prin acest volum este natura tranzacțională a realității capitaliste și, la o scară mai mică (implicit), natura tranzacțională a lumii literare.
ZAMMORIAN: „Am vrut de la început să spunem o poveste amplă, folosind cât mai multe medii de exprimare, nu doar muzica.”
Suntem destul de diferiți ca gusturi muzicale, dar probabil avem un punct comun în muzica celor de la Pink Floyd.
BOGDAN JITEA: „Când am ajuns la București ca student al Facultății de Istorie, unul dintre primele lucruri pe care le‑am făcut a fost să‑mi cumpăr abonament la Cinematecă.”
În concepția lui Ceaușescu, cinematografia avea un evident caracter propagandistic. Prin filmele istorice, regimul său se conecta la filonul legitimator al trecutului.
ALINA IONIȚĂ: „Studiile demonstrează clar că natura ne face bine la nivel psihic, mental și fiziologic, însă trăim tot mai deconectați de ea.”
La modul ideal, conservarea naturii caută să echilibreze relațiile societății umane cu natura, în beneficiul ambelor, și să asigure păstrarea zonelor și speciilor fragile care au un rol ecologic…
CRISTINA BODNĂRESCU: „În postumanism, omul nu mai e centrul universului, ci unul dintre multele noduri ale unui ecosistem care include alte specii, tehnologii, materii organice și artificiale.”
În postumanism, omul nu mai e centrul universului, ci unul dintre multele noduri ale unui ecosistem care include alte specii, tehnologii, materii organice și artificiale.
ADELINA LUFT: „Testăm diverse practici de cultivare care să aducă beneficii solului pe care îl avem în grijă.”
Ieșim din paradigma reprezentării sau a teoretizării unor concepte și testăm diverse practici de cultivare care să aducă beneficii solului pe care îl avem în grijă și care să lase ceva în urmă.
ALINA TOFAN: „A face artă este, în sine, un gest politic, o formă de activism.”
Adolescenții de azi cresc într‑un mediu în care informația nu mai e doar consumată, ci și trăită. Manipularea informației din spațiul online – mai ales în social media –, prin algoritmi care…
CRISTINA LUPU: „Mă bucur că dețin controlul asupra muzicii mele, că scriu și cânt ce îmi place, când îmi place, unde îmi place.”
Cristina Lupu este artistă independent (voce/chitară), scrie cântece de dragoste și le cântă cu plăcere și altora, în concerte intime prin grădinile Bucureștiului și pe scene mai mari. În toamna lui
ANDREEA GĂZDARU: „Tinerii Generației Z conștientizează mai mult singurătatea, sunt mai prezenți în propriile emoții, în corpul lor.”
Mediul online joacă un dublu rol în viața tinerilor GenZ. În primul rând este locul unde petrec foarte mult timp (lucru valabil, de altfel, pentru noi toți), este un mediu unde se pot exprima liberi
CRISTINA LILIENFELD: „Prin dans încerc să înțeleg mai bine cum trăim în corp.”
Cred că orice tip de poveste poate fi tradusă și reinterpretată prin corp, pentru că prin senzație experimentăm, de fapt, lumea.
VLAD ILICEVICI: „Apar din ce în ce mai multe trupe care fac muzică up‑to‑date, consistentă şi coerentă cu vremurile în care trăim.”
Urlă ca marea este compusă anul trecut, fiind gândită de la început ca parte din coloana sonoră a unui film pe care îl avem în producție. Are un sound nou, cu o estetică minimalistă și contondentă
INGRID ODETTE MASCHEK: „Când te confrunți cu boala, îți dai seama cât de prețios este timpul.”
Ingrid Odette Maschek s‑a născut în 1991, la București. A fost pasionată de desen din copilărie, când își petrecea aproape toată ziua mâzgâlind tot ce apuca. A urmat Școala de Arte nr. 3, în paralel
CORNELIU PORUMBOIU: „Am o obsesie cu limbajul, revine cam peste tot.”
De obicei, personajele mele sunt puțin decalate. Lucrez foarte mult cu umorul de limbaj, în sensul că personajele comunică, dar, de fapt, nu comunică. Pentru că fiecare e pe o poziție diferită.