My Sweet Elora
Months passed before he returned. He never told anyone where he had been or why he left.
Întâmplări în realitatea mediată
Dacă dorința eroului de a se întoarce în lumea sa nu este pe placul zeilor sau a demonilor, atunci ultima etapă a aventurii mitice devine o urmărire plină de evenimente și de multe ori comică.
RĂZVAN NEAGOE: „Pentru mine, fotografia nu e un instrument al recuperării, ci al negocierii permanente cu pierderea.”
De la demolările din copilărie, trecând prin încercarea sistemului de a mă face inginer, până la practica artistică de astăzi, înțeleg că totul a fost o căutare continuă a rezistenței prin imagine.
The Place That Forgets You
Spațiul pe care îl credeam familiar a început să se destrame subtil: camere suspendate în timp, obiecte care se schimbau în tăcere, o senzație stranie că locul mă uita în timp ce încă locuiam în el.
O dată pe an
În copilărie mergeam în fiecare vară la bunica, în satul Avram Iancu, la poalele Muntelui Găina din Apuseni.
Corp transparent
Picturi în care atenția se îndreaptă spre universul vegetal, având în fundal lumea tehnologizată, în care digitalul este hegemonic, iar prezența fizică a personajelor devine tot mai fantomatică, un fel de avatar al absenței.
Park Me Harder
Deși percepută adesea ca fiind pur funcțională, relația dintre om și mașină a devenit un subiect încărcat de tensiuni, adaptări & negocieri continue.
Dematerializare
Pictura mea explorează granița fluidă dintre conștiință & realitate, construind experiențe vizuale care oglindesc instabilitatea psihologică a depersonalizării și derealizării.
Cartografieri
Mi‑a apărut alternativa listelor de titluri care precedă imaginile, ceea ce s‑a dovedit a fi o bună strategie pentru generarea de teme noi.
Zilnic, între 13 și 17
Privite împreună, aceste imagini alcătuiesc o galerie de prezențe care au traversat Timișoara și, în același timp, parcursul meu artistic.
Scars from Soft Blades
Compozițiile oscilează între luciditate și vis, între dimensiunea senzorială și cea conceptuală.
Samariteni
Uneori, niște cadre complet random ajung să pară o serie, de parcă ar avea în fundal un concept profund și bine gândit.
CS 1.9.89
Aceste lucrări nu sunt depre Revoluția din 1989. Sunt despre criză, despre trecerea timpului, despre moarte, despre pierderea inocenței.
Cât timp strălucește soarele
Am construit o narațiune care îmbină fragmente de natură, ruine și intervenții umane, propunând o meditație asupra impactului pe care îl au acțiunile noastre asupra Pământului.
ELEGIA
Prima mea expoziție personală la Viena descrie momentul când descoperi că Moș Crăciun nu există, dar te afli într‑un loc unde nu poți să spui ce ai descoperit. Mi‑am dorit ca lucrările…
Fresce
Interesat de dialogul dintre diferite perioade artistice, investighez figura umană și simbolismul ei într-un spațiu configurat de tradiție și transformare, de sacru & profan.
Suntem aici doar pentru băieții răi
Seria documentează relația mea cu tata, pe care nu l-am avut alături în copilărie din cauza unei condamnări la închisoare.
Juxtapuneri
Proiectul nostru se situează la intersecția dintre constrângere și dorință, abordând tensiunile inerente ale locuirii unui corp cu determinări de gen în cadrul sistemelor de putere.
Orașul care nu există
Toate sunt construite din unghiuri ascuțite și suprafețe plate de culoare, amintind de ilustrațiile din cărțile pentru copii, de designul modernist timpuriu și de estetica afișelor politice.
În căutarea umbrei
Bogdan Gîrbovan a cercetat una dintre cele mai deșertificate zone ale României – județele Dolj și Mehedinți –, căutând reflexia apei care a mai rămas în fântânile comunitare.
Intimitate
Doar îmi stabilesc niște margini pe care să nu le ating: pictura abstractă și hiperrealismul, plastica pură și conceptualismul.
Strigăte mute
Viziunea mea asupra lumii a fost mereu distorsionată și fragmentată. Nu m‑am mulțumit niciodată cu ce se vede în primă instanță.
Naturismul
Prin cromatica vie și aspectul spontan al formelor, îmi propun să creez o legătură între culori și ce se află sub forma exterioară a unui corp, încercând să dezvălui adevărul interior al oamenilor.
Distilarea prezentului
La steaua care‑a răsărit
E‑o cale‑atât de lungă,
Că mii de ani i‑au trebuit
Luminii să ne‑ajungă.
Nu poți intra de două ori
în apa aceluiași râu
Nimic nu rezistă. Nimic nu rămâne pe loc. Creștere și ruină, devenire și destrămare, prezență și absență – peisajul se schimbă neîncetat.