o să înțeleg în ce direcție merge timpul
gândurile vin spre mintea mea
ca o mulțime de furnici
la un pufulete aruncat
de fiica mea nenăscută
gândurile vin spre mintea mea
ca o mulțime de furnici
la un pufulete aruncat
de fiica mea nenăscută
Vei aștepta răbdător, la ceas de amurg
când sunt fluctuații în climă
când molcom liniile codului curg
și-n oază cămile spectrale se-adună
îmi doresc să cunosc această limbă
în care moliile se atenționează una pe alta
de originea luminii
Fiecare întîlnire conține un abandon
întrebări fără rost ar vrea să strige ceva
celui care dintre toți
ascunde liniștirea
pentru peștii pe apă supărați
pentru toți iubiții prea devreme uitați
pentru cei în liftul vieții blocați
pentru toți cei de soartă stricați
și m‑am uitat la Keats
părea senin, părea să fi murit
ușor, bătut cu perne
Saramago nu critică religia ca realitate antropologică, nici pe cei care o îmbrățișează din nevoia spirituală de a crede în ceva sacru, ci își propune să deconstruiască interpretările și sensurile
toate fazele la care mă întorc
care încă nu sunt și or să tot fie
sunt de fapt o singură fază
pe care un creier plictisit
o adună și o derulează
Un animal înveșmântat în om – copil
trimis să bântuie prin lume singur,
în palton, cu-o sută de lire-n buzunar,
eroic și ridicol, mă duc și eu
la slujbă, ca să viețuiesc…
Odată cu alcoolul din pahare, prin venele celor cinci protagoniști se prelinge războiul, parazitându‑le mintea și amintirile, iar degradarea lor morală se răsfrânge asupra personajelor și
Radu Cosașu a iubit viața, a iubit lumea pe care nu se încumeta să o cutreiere, dar o privea mereu curios, de la o rezonabilă distanță mic‑burgheză. Când m‑am trezit responsabil legal peste opera sa
Tehnologia își pierde utilitatea, era așa un gând.
Vom muri cu toții de fapt, pentru ce atâta efort, era alt gând.
(Diavoli estropiați, zombies, mumii, creierul reda poezii.)
Documentul de față redă fragmente recuperate de pe caseta neagră a androidului Alessia și este constituit din pagini de amintiri originale (arhiva „Famen”), discurs programat pe baza acestora și…
creierul nu deosebește un fapt real de unul imaginar,
o rană fizică și una emoțională,
deși ultima persistă
în vasta rețea neuronală
Mințile noastre se păcălesc singure încă de la începutul vremurilor în care omul a dobândit procesul de luare a deciziilor. Cantitatea de informație primită de la lumea naturală era deja prea mult…
La viitor
nu m‑am gândit niciodată
cu adevărat,
doar așa, schematic,
planificând ziua de mâine
bărbatul care și‑a apărat onoarea. reputația.
capul de balaur pururi erect.
bărbatul care, cu tot cu cuiele din palmă,
se va întoarce cu forța
într‑o mamă cărnoasă, roșcată,
oarbă, imbecilă.
Din punct de vedere social, Palestina era încă majoritar o țară rurală, predominant patriarhală, cu o structură ierarhică, așa cum a și rămas în mare parte până în anul 1948. Era dominată de o mică…
eu sunt cel care pleacă se întoarce ajungem într‑o gară ne îndemnăm unul pe altul să fim atenți ne îmbrățișăm cu grijă deși ne dorim cu dragoste ne‑ar plăcea așa cum e când nimeni nu ne vede deși
Dan Coman se ferește să ofere în mod ostentativ lecții despre cum să‑ți trăiești viața sau despre dobândirea echilibrului. E conștient că, dacă frumusețea nu va salva lumea, nici poezia nu va fi…
cu trecerea anilor
o parte din cei umiliți
au devenit la rândul lor
călăii altora
Viața omului nu e nimic altceva decât o alungare din paradis, urmată de o altă alungare din paradis, apoi de o altă alungare din paradis, se termină paradisurile se termină și viața, din paradis
Cu un limbaj frust și controlat, menit să accentueze realitatea brută și brutală, Simona Sigartău configurează o revoltă poetică rostită scrâșnind din dinții ascuțiți ai celor abandonați.
Pentru că e foarte multă suferință în cartea asta. Nu doar suferință psihică, emoțională, ci și fizică. S-a supus unor chinuri care mie mi se par îngrozitoare. Sigur, la modul deliberat, să ne
Se spune că a existat un robot care era astfel construit încât putea să replice fiecărei mișcări a unui jucător de șah cu o contramișcare și să câștige toate partidele. Era o marionetă în costum
De ceva vreme deja – oare după Nietzsche? mai aproape de noi? –, filosofia a primit o sarcină care nu-i era până atunci deloc familiară: aceea de a diagnostica.
Pe lângă articole despre problematica feministă, Despre femei cuprinde și reflecții pe marginea unor teme precum fascinația față de fascism și reabilitarea artiștilor colaboraționiști pe baza
nu ni
se ating
organele
genitale
ai început chiar să gâfâi
să lovești enervat scaunul de sub tine
cu un călcâi prin care trece un fior de durere
care s-ar cere urlat în afară
Dacă o să fac subiectul ăsta, mi-ar plăcea să apari pe sticlă! Ar fi o prezență grozavă, cu timiditatea lui caldă, cu entuziasmul în care se pierdea și tăcerile în care se regăsea, cu accentul