Așteptare
Până la urmă, e mai bine ca fiecare să‑și vadă de treaba lui și, în consecință, să răspundă pentru faptele lui. Așa a fost învățat de bunici, să nu se amestece în treburile altora, iar pe ale lui să…
În mașină cu Vali, cutreierând sate și orașe, mă simțeam uneori ca o găina care știe să apese clapele pianului cu ciocul și e plimbată prin țară ca o atracție de circ, o ciudățenie a naturii care-și joacă numărul pe peroanele goale ale gărilor.
Până la urmă, e mai bine ca fiecare să‑și vadă de treaba lui și, în consecință, să răspundă pentru faptele lui. Așa a fost învățat de bunici, să nu se amestece în treburile altora, iar pe ale lui să…
Familia mea a emigrat din Spania după Războiul Civil, în care bunicul meu a luptat ca republican împotriva fasciștilor. Mama s‑a născut în timpul unui bombardament asupra Valenciei. Deci războiul și…
Saramago nu critică religia ca realitate antropologică, nici pe cei care o îmbrățișează din nevoia spirituală de a crede în ceva sacru, ci își propune să deconstruiască interpretările și sensurile…
Odată cu alcoolul din pahare, prin venele celor cinci protagoniști se prelinge războiul, parazitându‑le mintea și amintirile, iar degradarea lor morală se răsfrânge asupra personajelor și…
– Ce să mai zic, în sfârșit era dezlegare la sex și pentru mine… Ne-am făcut treaba, apoi ne-am dus fiecare la ale lui: io la grătar, ea nu știu unde. Afară carnea sfârâia, dar nu mai era nimeni…
Pe Gladiolelor, nici până-n ziua de azi nu s‑a aflat cine a inundat terenu de rugby din spatele blocului. Nu vreau să spun c-a fost un moment de cotitură pentru cineva sau ceva de genu, doar zic așa…
Răsuflarea albicioasă a pământului învăluie ierburile, tufișurile și trunchiurile copacilor. De n‑ar mai suge pământul apa. De s‑ar umple lumea, ca un bazin. Ar porni prin apa adâncă și întunecată…
Ieșirile întortocheate ale autostrăzii sunt marcate printr-o serie de sensuri giratorii în care mașinile intră și ies ordonat, ducând la destinație pasagerii care sorb din cafea și verifică telefonul…
Părinții ne-au învățat să fugim. Era genul de fugă pe care-l practici când stai pe loc. Fugi fără să te vadă nimeni. O iei la sănătoasa în interior.
Dacă o să fac subiectul ăsta, mi-ar plăcea să apari pe sticlă! Ar fi o prezență grozavă, cu timiditatea lui caldă, cu entuziasmul în care se pierdea și tăcerile în care se regăsea, cu accentul
Orașul e tăcut, dar nu e mort. Nu mai e mort. Cenușa s‑a așezat peste clădirile fără geamuri, peste străzile goale, peste ultimele fragmente ale lumii care a fost. Dar astăzi, pentru prima oară…
Contrarevoluția e transmisă în direct. Cea mai fierbinte vară din istorie. Valuri de căldură, incendii de vegetație, pene de curent. Aerul însuși pare o pedeapsă – dens, stătut, mirosind a plastic…
Te părăsesc rapid și cu o notă de regret, vehiculul cosmic mă învăluie și mă teleportează undeva în Asia, probabil Vietnam, probabil Ho Chi Minh City.