am lăsat în urmă
tot ce urma
mă gândesc la cei care
au avut șansa să-și trăiască viața
la toți cei care
vor să mi-o facă pe-a mea mai grea
transparența e incomodă
calculezi viitor și nu mai dă cu virgulă.
ai sau nu ai familie. ai sau nu ai bani.
ai sau nu ai job. ai sau nu ai prieteni.
ai sau nu ai orgasm.
ai sau nu mai ai timp.
totul devine o mare
de nimicuri pătrunzătoare
În ventriculul meu stâng e un loc care
începe să existe de‑ndată ce pleci
își strânge pereții
materiile se‑mbină
am plecat împreună
ne-am întors singuri
te ascultă când vorbești singură
observă unghiile tăiate pe jos
că ai pe scaun un morman de haine
ca un monstru dar nu te judecă
stă nemișcat și așteaptă
tipar male gaze
cea mai frumoasă poezie ar fi scrisă
cu sângele nostru comunitar
uscat între oricare două pagini incoerente
care descriu centimetric forma genitală
a unui poem.
atât de mult corp
și nimic nu‑mi aparține
uitarea poate fi lungă
dacă o faci eficient
de pe alt continent
adunând atâtea vini
încât memoria devine selectivă
spații alunecoase
frica în momente de regăsire
spaima
absența factuală
din moment în moment
extincția
un lucru fără nume
nu trăiește mai puțin
ești reflexia unui trecut
care nu scuză niciodată nimic
te dezlipești de mine ca un leucoplast
cu trei straturi de țesut
inima broaștei o să ajungă
la tine prin curier, marți
ajung în dreptul casei tale și-ncepe să plouă cu broaște
am atât de mult noroi între degetele de la picioare
și mi-e atât de silă
fiecare cu o pată
în dreptul inimii
lumea se încheia brusc, fără avertizări
ca un răspuns la nicio întrebare.
era, ce‑i drept, un pom acolo, înfipt în buza lumii
poate o ultimă răcoare
pentru cei care s‑au ostenit până aici
ceva
țineam ascunse-n buzunare
niște cheițe mici cu care
nu închideam, doar deschideam
tot ce era frumos sub soare.
ești organele tale
și din ele curge lumină
oricât aș practica
privitul în oglinda apei
nu reușesc să mă văd reflectată
pe luciul ei
dublă expunere
dublă supunere
din fiecare orbită
se deșiră câte o bobină dă rafie
din gură –
din urechi
din buric
și trage tot dinăuntru afară –
mustik triptik
bîzîitul țînțarilor e muzică pt urechile mele
promisiune nu de exsangvinare numaidecît
da de străpungere-a epidermei
pînă unde circulă sîngele
da țînțarii ăștia doar bîzîie
nu se-așază
Acum sunt departe
auzeam șoapte suprapuse
știam că sfârșitul se apropie
odată cu umbrele
care‑mi mimau mișcările
corpurile care nu se văd se iartă
ne-am întâlnit întâmplător azi
după câteva luni
mișcările au devenit mai lente, mai nepăsătoare
reacțiile mai percutante la senzații, nu la zgomote
niciun cuvânt despre sfârșitul lumii
niciun cuvânt despre semnele de pe mâini.
Dana și Dorina
– Ce să mai zic, în sfârșit era dezlegare la sex și pentru mine… Ne-am făcut treaba, apoi ne-am dus fiecare la ale lui: io la grătar, ea nu știu unde. Afară carnea sfârâia, dar nu mai…
corp sfărâmat
încă mai selectezi poze și le scoți la kodak n-ai încredere în metaspațiu răbdarea din fața cărților scrise într-o limbă străină biblioteca de acasă, mică și burdușită dar…
poem laconic
despre singurătate am să vă spun doar atât
circuitul apei în sistemele
noastre nervoase
oamenii din viața mea
care mă știu doar cu păr scurt
m-au cunoscut primăvara
m-au iubit fără să știe totul
au mers pe încredere
Din lumea lu Adi Chioru
Pe Gladiolelor, nici până-n ziua de azi nu s‑a aflat cine a inundat terenu de rugby din spatele blocului. Nu vreau să spun c-a fost un moment de cotitură pentru cineva sau ceva de genu, doar…
frig
m-au pus
pe mine și ceilalți nou-născuți
pe o sanie
și ne-au tras prin frig
ningea cu fulgi imenși
cu lapte pe dinți
și brațe prea lungi
icoanele agățate în casele vechi mă jenează
îmi pasă prea mult de discrepanțe ideologice
pare că doar eu recunosc
între noi e un război rece
mecanica nostalgiei
o cameră perfect portocalie în fiecare colț al camerei un copil cu ochii închiși primul are voie să-i deschidă după 10 secunde se ridică taie un tunel în podea cu fierăstrăul și…
poeme catolice
poate nici nu mai știau unde se află: animalul hibrid făcut în laborator
și fata simplă autodidactă
ceva-n întâlnirea lor a spart codul
de unde începe unul și unde ar trebui să meargă celălalt