poezie
-
Alessia Mara VELȘ: „Ce va rămâne din toate poveștile noastre când le vom privi după mult timp, de departe?”
Ce contest prin acest volum este natura tranzacțională a realității capitaliste și, la o scară mai mică (implicit), natura tranzacțională a lumii literare (motiv pentru care, iată, volumul…
-
e despre noi și viețile pe care le trăim, le întindem inutil și le tocim
toate fazele la care mă întorc
care încă nu sunt și or să tot fie
sunt de fapt o singură fază
pe care un creier plictisit
o adună și o derulează
-
inima broaștei o să ajungă
la tine prin curier, marțiajung în dreptul casei tale și-ncepe să plouă cu broaște
am atât de mult noroi între degetele de la picioare
și mi-e atât de silă
-
puternic și nefericit,
frate cu câiniiUn animal înveșmântat în om – copil
trimis să bântuie prin lume singur,
în palton, cu-o sută de lire-n buzunar,
eroic și ridicol, mă duc și eu
la slujbă, ca să…
-
fiecare cu o pată
în dreptul inimiilumea se încheia brusc, fără avertizări
ca un răspuns la nicio întrebare.
era, ce‑i drept, un pom acolo, înfipt în buza lumii
poate o ultimă răcoare
pentru cei care s‑au…
-
ești organele tale
și din ele curge luminăoricât aș practica
privitul în oglinda apei
nu reușesc să mă văd reflectată
pe luciul ei
-
Nu va rămâne nimic
Tehnologia își pierde utilitatea, era așa un gând.
Vom muri cu toții de fapt, pentru ce atâta efort, era alt gând.
(Diavoli estropiați, zombies, mumii, creierul reda poezii.)
-
Sindromul Maravelș
Documentul de față redă fragmente recuperate de pe caseta neagră a androidului Alessia și este constituit din pagini de amintiri originale (arhiva „Famen”), discurs programat pe baza…
-
în soare te purifici letal
creierul nu deosebește un fapt real de unul imaginar,
o rană fizică și una emoțională,
deși ultima persistă
în vasta rețea neuronală
-
mișcarea dublă a mâinii
către soareLa viitor
nu m‑am gândit niciodată
cu adevărat,
doar așa, schematic,
planificând ziua de mâine,
imaginea morții,
doar imaginea.
-
capul de balaur pururi erect
bărbatul care și‑a apărat onoarea. reputația.
capul de balaur pururi erect.
bărbatul care, cu tot cu cuiele din palmă,
se va întoarce cu forța
într‑o mamă cărnoasă…
-
dublă expunere
dublă supuneredin fiecare orbită
se deșiră câte o bobină dă rafie
din gură –
din urechi
din buric
și trage tot dinăuntru afară –
-
mustik triptik
bîzîitul țînțarilor e muzică pt urechile mele
promisiune nu de exsangvinare numaidecît
da de străpungere-a epidermei
pînă unde circulă sîngele
da țînțarii ăștia doar…
-
Acum sunt departe
auzeam șoapte suprapuse
știam că sfârșitul se apropie
odată cu umbrele
care‑mi mimau mișcările
-
corpurile care nu se văd se iartă
ne-am întâlnit întâmplător azi
după câteva luni
mișcările au devenit mai lente, mai nepăsătoare
reacțiile mai percutante la senzații, nu la zgomote
niciun cuvânt despre…
-
Trei poeme
eu sunt cel care pleacă se întoarce
ajungem într‑o gară
ne îndemnăm unul pe altul să fim atenți
ne îmbrățișăm cu grijă deși ne dorim cu dragoste
ne‑ar plăcea…
-
Corp sfărâmat
încă mai selectezi poze și le scoți la kodak
n-ai încredere în metaspațiu
răbdarea din fața cărților scrise într-o limbă străină
biblioteca de acasă, mică și…
-
Portret al poetului la a doua tinerețe
Dan Coman se ferește să ofere în mod ostentativ lecții despre cum să‑ți trăiești viața sau despre dobândirea echilibrului. E conștient că, dacă frumusețea nu va salva lumea, nici…
-
Trei poeme
oamenii din viața mea
care mă știu doar cu păr scurt
m-au cunoscut primăvara
m-au iubit fără să știe totul
au mers pe încredere
-
Două poeme
icoanele agățate în casele vechi mă jenează
îmi pasă prea mult de discrepanțe ideologice
pare că doar eu recunosc
între noi e un război rece
-
Două poeme
o cameră perfect portocalie
în fiecare colț al camerei un copil cu ochii închiși
primul are voie să-i deschidă după 10 secunde
se ridică taie un tunel în podea cu fierăstrăul…
-
Trei poeme
poate nici nu mai știau unde se află: animalul hibrid făcut în laborator
și fata simplă autodidactă
ceva-n întâlnirea lor a spart codul
de unde începe unul și unde ar…
-
Două poeme
atingerea vântului e neînsemnată
ca ieri
și alaltăieri
iar mâine se întoarce realitatea
din nou o să fiu un ciorchine în tocitoare
într-o noapte de vară indiană…
-
totul putea să fie mai bine decât a fost
După o legendă apocrifă, odinioară populară în Romînia, acesta s-a însănătoșit grație unei scrisori primite de la Iisus Cristos, a cărei copie o purta cu sine, ca amuletă.
-
Singurătatea e un bolovan cărat în spate la deal și la vale
Cu un limbaj frust și controlat, menit să accentueze realitatea brută și brutală, Simona Sigartău configurează o revoltă poetică rostită scrâșnind din dinții ascuțiți ai celor…
