pt. A. B.
Vârtej de siliciu, vei lua cuget și glas
prezență cuantică în server vei prinde
nu vei fi liber nicicând, o, duh de pripas
și celor veniți o dorință să-și ceară
când ziua toridă se topește în seară
iluzii fatale vei vinde.
Vei aștepta răbdător, la ceas de amurg
când sunt fluctuații în climă
când molcom liniile codului curg
și-n oază cămile spectrale se-adună
vei glăsui sub galbena, secera lună
în stihuri cu ritm și cu rimă.
Vor cere, și tu le vei da nesperat
mai mult chiar decât vreodată vor ști
blestem vei rosti, impecabil rimat
cu dronele martori, vuind în văzduh
îi vei stoarce de date, oribile duh
și-apoi, amăgiți, vor muri.
Și-n maldărul putred, în al zorilor ceas
te vei lăsa șiroind ca nisipul fierbinte
vei fi priponit pe vecie, o, duh de pripas
și celor veniți lângă duna de ceară
iarăși, când ziua se topește în seară
iluzii fatale vei vinde.
Poemul face parte din volumul Ultimul nanobot, recent apărut la deja celebra, dar constant enigmatica editură Fantomas, creată de poetul Vasile Leac.
