Rat King
avem pentru prima dată un living și o colecție
impresionantă de cărți şi ustensile de bucătărie.
totul este greige ca pe Instagram,
cu excepția unei Monstera de dimensiuni colosale.
nu facem semnul crucii în colțuri şi nu punem icoane.
agheasma o vărsăm în chiuvetă.
concepem cu minimum de efort
o pereche de copii strabici şi malnutriți.
nişte rozătoare cu cozile înnodate.
acești copii nu au curiozități şi
sunt diagnosticați de timpuriu
cu dermatilomanie.
dormim îmbrăcați în halate de satin
în poziția Virabhadrasana.
stăm treji în poziția Shavasana.
Fluoxetina ne epuizează precoce
dorința sexuală.
rețetele le reînnoim prin telemedicină.
ne comparăm lunar ratingul pe Uber.
pierzătorul trebuie să frece pudra de Matcha
pentru tot palierul.
tot din Shavasana îi spionăm pe cei de-afară.
apelăm la trucuri cu oglinzi.
o mașină parchează în fața casei.
șoferul stinge luminile, închide radioul,
îşi scoate cureaua și burta i se revarsă.
cureaua își croiește drum înspre gât.
ne observă, scoate limba și strigă din rărunchi:
noi nu auzim nimic.
cu cozile înnodate,
copiii se hrănesc cu frunze de Monstera.
ei continuă să nu întrebe nimic.
Ultima zbatere a peștelui
cât despre scriitor, acesta a obosit. o viață de trezit
înaintea zgomotului doar ca să scrie o oră sau două.
mai sunt și sciatica și aparatul auditiv ușor inestetic.
totuși viața își urmează cursul.
a scris cărți, a obținut premii, a mulțumit.
a călătorit, a cunoscut femei, a fost fotografiat. a mulțumit.
a fost acolo când cineva a spus
că bărbații sunt niște porci.
a fost acolo când altcineva a repetat‑o.
uneori se privește cu dezgust în oglindă. un bărbat singur.
adolescentul de ieri – plin de bube, gârbovit,
trezind când ironie, când milă, stând la pândă în dreptul
dormitorului fetelor, poate‑poate o pica vreuna.
din când în când intră pe Facebook să vadă care mai e treaba –
e întrucâtva liniștit: spre deosebire de alții,
nu trăiește cu sabia lui Damocles deasupra capului.
despre acest scriitor se poate spune că a fost un tip așezat.
cumsecade. stângist. nu a practicat sexul pe bani, și‑a ținut
mâinile acasă
și nu a insistat când i s‑a spus nu. firește, au fost câteva pe care le‑a ademenit cu măiestria argumentului
ad verecundiam.
e clar însă că nici complimentele nu mai sunt astăzi ce au fost cândva.
acum își alege cu grijă cuvintele.
scriitorul cercetează dicționarul de expresii idiomatice.
să nu vorbim de funie în casa spânzuratului,
i‑a zis studenta lungană înainte să‑l lase cu ochii în soare,
singurel în apartamentul cu plafon scund și cleios.
situația poate fi rezumată cam așa:
sciatica, micoza unghiei mari de la picior, moartea – toate vin și trec.
dar zvonurile vagi și linșajul adiacent de pe Facebook?
scriitorul nu știe unde să le încadreze
și asta îl sperie.
până una‑alta, mulțumirile de pe Facebook.
plus niște like‑uri. la fel ca ieri. și ca alaltăieri.
încă o zi în care postările sunt despre altcineva,
în care ce‑i frumos și tânăr
și lui Dumnezeu îi place.
și cu picioare lungi, da,
musai picioare lungi
și zvăpăiate.
O apropiere consimțită
în fața judecătoarei.
în fața grefierului care
ne înapoiază pașapoartele.
aici sunt martorii,
familionul,
planșele fotografice,
palma care cutremură obrajii.
în faţa lor sunt,
pe rând,
copilul aşezat în genunchi pe grăunţe,
adolescenta grăsună tăind maioneza,
anorexica, bulimica
îngenunchind în fața closetului.
bărbatul sub care stă
o femeie obstaculată intelectual
ca Anduena lui Bato.
o apropiere consimțită
între doi adulți cu discernământul intact.
de fiecare dată când vei folosi
aceste cuvinte în răspăr
voi bate un cui. voi începe cu palmele.
judecătoarea citește un raport
despre starea precară a sufletului meu.
martorii bat în lemnul cariat
din sala de judecată, apoi amuțesc.
în fața lor, violul se petrece la nesfârșit.
mă proclamă femeia cu talent literar,
care semnează de predare‑primire
de‑a lungul liniei punctate.
pe tine,
bărbatul care și‑a apărat onoarea. reputația.
capul de balaur pururi erect.
bărbatul care, cu tot cu cuiele din palmă,
se va întoarce cu forța
într‑o mamă cărnoasă, roșcată,
oarbă, imbecilă.
