și‑i strigă
instrumentarul petei de grăsime
rămase în urma mângâierii
cu picioarele învelite în magmă mărturisesc ce pot din mine
cu picioarele învelite în magmă trec
de pe un continent pe altul pe sub apă
în stomac
vuietul cutremurului prins de pianist în deschiderea sonatei
în stomac
parapetul tibia smochinul își dispută același os
dincolo de mine
un corp se rostogolește încet
în lumina lanternei
începe camera în care gheața se topește
alungă frica din oase
te privesc de aici de unde blândețea germinează
rana e o insectă mică prinsă între
fețele unui geam dublu
rana nu ne mai poate atinge
am păstrat
tot ce mi‑ai lăsat în buzunarele paltoanelor vechi
sâmburii de piersică
brichetele goale
pixuri
dorința de a‑mi găsi locul fără să împing
de a păși încet
fără să‑i tulbur pe cei care ar putea rămâne
tăcerea din momentele în care
nimic nu e destul de frumos
cât să merite spus
te privesc de aici
din carnea ta viitoare în care
nu‑mi mai e rușine că am supraviețuit
rana e o insectă mică pe care o șicanez cu un laser
ți‑am păstrat liniile oaselor
astigmatismul
rochiile în care te‑ai simțit frumoasă
colțul mesei de care te lovești în diminețile când pare că ieși
din ceva mult mai grav decât somnul
te privesc de aici de unde blândețea a educat inima
(să nu mai bată împotrivă)
corpul tău încă nu e pregătit
corpul tău încă negociază cu rana
o apasă
ca pe bulele unei folii de ambalat
coboară și botează‑te
bunicii mele
nu există altă lume în afară de această pedală pe care o apeși cu piciorul stâng
ața alunecă prin feliile de mătase
și lasă în urmă o rochie albastră
prin faldurile ei se plimbă pe rând
soarele & degetele tale
tu coși
tu cerți acul care se poticnește până când
acului i se face rușine și se îndreaptă
tu coși iar eu cresc lipită de tine
am în brațe cutia de nasturi din care aleg planete mici pe care le așez cu grijă în fața ta
pe mașina de cusut să îți arăt că știu să recreez sistemul solar
tu coși tu zâmbești tu îmi explici cum
dumnezeu & gravitația țin lumea laolaltă.
nu există dovadă mai mare de dragoste decât aceste momente
în care pui deoparte bucăți de material
și‑mi faci din ele haine pentru păpuși
tu coși
tu faci rochii pentru lucrurile care nu sunt vii doar să mă vezi fericită
eu te urmăresc peste tot eu verific dacă încă respirăm în același ritm
știm amândouă
că atât timp cât facem asta nu ai voie să mori
tu coși &
tot ce e blând trece prin mișcările acului tău
lângă tine se poate trăi doar în frumusețe
nu există altă lume în afară de această pedală pe care tu o apeși în mine
Poemele fac parte din volumul de debut al Ralucăi Urse, Tot ce atingi devine un quasar, apărut la Editura pentru Artă și Literatură, în colecția Arcane, coordonată de Andrei Zbîrnea.
