•••
mamă, nu-mi mai simt mâna dreaptă
nu te văd, mamă, dar sper ca mă auzi
aș striga, aș trage de fusta femeii din față până m-ar duce la tine
m-aș urca cu picioarele pe burta bărbatului căzut lângă mine, mamă, poate mă vezi
gata, nu mă mai smiorcăi aiurea
o să-mi arunc mâna când o să mă încurce
o să-mi arunc și picioarele, și capul, și stomacul
o să ajung pe bucăți la tine, mamă
ce va rămâne în urmă se va lipi de rămășițele altora
se vor crea oameni din bucăți de foști oameni
se va crea un oraș subteran
în care vom avea toți loc
mamă, nu-mi mai simt mâna
•••
la psihiatrie se fumează țigări tari
pentru că sunt rare
și se întoarce capul pe cealaltă parte
să nu mai auzi când îl strigă pe Vasile
soțul doamnei de alături
care a venit acum doi ani
ultima vizită a primit-o anul trecut
de fiecare dată când sună un telefon tresare.
la psihiatrie se fumează țigări tari
și se face baie la două zile
trebuie să fim frumoși ca să scăpăm mai repede
țigările și obiectele de valoare se ascund sub pernă
notă internă:
Mariei, pat C4, i-au dispărut două inele
le-a găsit în dreptul patului C2 la pacienta
al cărui nume nimeni nu-l știe.
•••
nu există drog mai tare
ca sexul, îmi vei spune
așa cum spunea și o colegă în clasa a IV-a
și toți ne-am uitat ciudat la ea
în timp ce ne mâncam pufuleții cu căpșuni
nu există drog mai tare
ca realitatea
ți-ai spus peste 10 ani
după o noapte cu prea multe tentații
nimic nu se compară cu atacurile de panică obsesive
nicio urmă de lumină
nicio urmă de întuneric
nicio urmă
din ce a fost. fiecare noapte e la fel, vis după vis cu ce a fost și nu mai e. vis după vis, descărcări chinuitoare ale memoriei. Ionela la geam, zâmbind. Cîrsti în mașină, în drum spre un concurs literar. eu, o umbră vorbăreață, privindu-i. nimic nu va mai fi cum a fost.
dimineață îți mângâie pielea plină de coșmaruri
