vom avea nevoie să semănăm cu ce ne place
și am visat
canale de ape repezi duc spre
gabimitan
înaintea marii secete
urmărea apele
până aici
ridica aburul roșu și galben prin întreaga pădure
toate gurile de căprioară și porc mistreț erau umede
aproape sătule
copacii povesteau
știi și tu când dai un pumn
și‑acum că știi de ce
știi și tu când umezești limba
s‑a auzit o voce
în bolt
locația e pusă în lacul morii,
n‑am vrea să ajungem în lac
am râs
mi‑am lins cuvintele pe ceru’ gurii
bomboană proaspăt spartă
să‑mi ating
palmele de fundul lacului
pula
mâncată de un banc de bibani
liniște lacul întins și negru
luminițe pe margini
vocea
nu te apropia, nu te apropia
nimeni
o turmă de crocodili la pelicula ochiului
au venit să ajute și tocmai acolo
au început să împingă, să urle.
să fiu încă o dată cu tine
la semafor omulețul verde să pâlpâie
să rămân pe loc
câteva secunde cu tine până la metrou
mi‑e poftă, și mai mult.
jucăria eviscerată de copil
el atinge pentru prima dată un șurub
mirosul de metal textura tare și forma de burghiu
la ușile ei să lingi balamalele
porumbei duc oameni micuți asemeni unui mecanism la abator
fără pașii ei mari și scârțâitul podelei
eu și cu tine n‑am fi plecat de‑acasă și‑am fi curățat și‑acum cartofi și‑am fi crezut pământul
o grădină de crumpi
mă gândesc la cum beam bere, îmi plăcea să vorbesc cu tine, ai spus că te temi să mori înaintea mamei tale. am turuit nu știu ce în continuare o piatră sau poate o fântână voia s‑aibă gură înăuntrul meu
și‑apoi
laba… se întâmplă. o relație la distanță și vă dați cameră și știi
e drăguț
o labă
poate într‑o zi va fi ceva foarte frumos să spui m‑am închis într‑o cameră cu sufletul la pământ, m‑aș fi rugat
dar am dat o labă cu gândul la tine
poate voi arde în iad
dar și să fie raiul, ce vom face acolo?
e greu de crezut în toate lucrurile
palpabilă îmi rămâne
pula
atunci când obosești să omori la tine
faci un copil să ai vitalitate să omori la el
uite tata obosit să caute metode să‑și mărească pula m‑a făcut pe mine să aibă de cine râde c‑o are mai mică
ți‑aș fi împreunat mâinile către pământ
să‑l pipăim ca un pat pe întuneric
înainte să te bagi sub pătură
baloane se ridicau
vom ajunge în canaan
ți‑am spus, vom ajunge
de data asta să‑ți imaginezi
canaan
de când ungeam carnea unul celuilalt cu cârpe îmbibate în tot ce mai credeai că e dragoste
n‑am putut să‑ți aranjez un turnuleț din câteva cuvinte
m‑am gândit la tine
ca un soldat la un încărcător gol
gloanțe purici înghionteau mereu.
ochii ăia ai tăi în care l‑ai scufundat pe dumnezeu
nu știu cum era exact, c‑aș fi vrut să‑ți spun
pereții camerei în care
am avut nevoie
de‑o gură să sufle
bulele de săpun sparte de pielea mea
s‑adorm și să visez
un gabimitan
dumnezeu a văzut că ne îndepărtăm de el
și ne‑a dat
mi‑ar fi plăcut să zic gabimitan, dar
avem
inteligența artificială
apa capabilă să ocupe tot
granițele unui colac de veceu
apeși butonul să ajungi la tine
către tine
o mașinuță
un sistem
aproape digestiv
doar ființa mea care se împărtășește
am stat prin baruri
prin tunelurile unei mine
de parcă urma să mi se pună o mână pe umăr
și acela să fie gabimitan care îmi spune te‑am găsit, toată poezia ne‑a dat și nouă o bucată
de covrig cu sana
sau ultima lacrimă de nu ne‑o lasă dumnezeu
o mână mă strânge de gât strânsă de altă mână
nu‑mi dau seama dacă să mă excit sau să mă tem
de unele păcate și dracu se teme
cum e ăsta
să scrii
s‑ajungi la celălalt
și doar celălalt ajunge la celălalt
cel mai urmărit live din viața mea
dacă mi l‑o fi dat dumnezu
un banc de bibani din lacul morii să‑mi mănânce pula
nu mai știu ce să‑ți spun
întruna vrei să știi
ce mai face gabi, cum mai e să fii gabimitan?
nu‑i plictisi cu tine
am alergat întruna
alerg după mine alergat de mine
o scriu să ajung la celălalt
și doar celălalt ajunge la celălalt
toate bărcile îmbulzite
pe fiecare barcă fotografii, saci de gunoi plini cu fotografii
ziarele vechi ale lui mămaie
primul porno
prima fată de la pagina 5
cel mai rău lucru care se poate întâmpla e moartea
și moartea e lucrul cel mai puțin rău care se poate întâmpla
sunt convins
eram capabil să iubesc
ce altceva să‑și spună gabimitan
într‑o dimineață de februarie
ei, și asta te‑ar fi eliberat în mine
să fugi așa de la vârful degetelor
prin mine
până la vârful viselor
ai fi avut un spațiu atât de mare
încât ai fi crezut că ești dumnezeu
e doar pelicula prin care
s‑ar dori să se treacă
tătaie mi‑a cioplit o bâtă din lemn de salcie
dacă cel mai rău lucru care se poate întâmpla e moartea
și moartea nu e un lucru rău
nimic rău nu se poate întâmpla
hai să vorbim
camera mea
bucătărie cu maldărul de vase murdare
și instagram reels
dacă instagram reels nu vor ucide omenirea atunci nimic nu va mai ucide omenirea
peste ani de zile
pe drumul către
canaan
cu mâinile strânse în așteptarea
cafelei să se răcească
doamne, zi de zi la tine și la poezie mă suge‑un gând
și oamenii cu care vorbesc toți îmi zic
nu mai ești cu pula, ești cu dumnezeu… să scrii despre asta
sunt urmărit de‑o mulțime de baloane și de ele nu te mai văd
uneori se sparge câte unu, se face spațiu în toată înghesuiala asta
problema e că poezia se face tot mai mare și eu tot mai mic
mâinile mele n‑o mai cuprind și‑atunci mă rog și spun doamne ia‑o tu
și cum ai simțul umorului, o faci și mai mare și‑o îndeși și mai tare de mi se sparg cuvintele
așa cum făcea mama bomboane când eram mic
spărgea bucata aia mare de cristal și‑așa sparg și eu
doamne ce sug oamenii la cuvintele mele și ce‑aș suge eu la sufletul lor
poezia și durerile ei
momente ale rugăciunii
dumnezeu e cuvântul și cuvântul era dumnezeu și poezia duhul sfânt sau gabimitan și gabimitan era poezia
departe de azi, departe de bucurești, un aer care nu‑i emo. să ne plesnească cu înțelegere. tehnologia lacrimii.
mi‑a lăsat
mirosul de prăjeală
despre poezia care rămâne
fete și băieți ți‑aș fi bârfit
de câte ori mi‑am zis de 8 martie mă îmbăt și de câte ori
frigiderul deschis ochii tăi speriați
sticla de gin poeziile emo tata lambriul spart
ți‑am citit odată din biblie înainte de ultimele tale plimbări prin cameră ultimele apăsări pe timpan pe inimă pe imaginație (nu încă pe imaginație)
toată viața mi‑ai zis că sunt un bleguț
tot restul de viață îți zic ai fost bleguță
să‑mi spui că te‑ai rugat să fii mamă, mamă, mama, mama lui gabimitan
după ce ți‑am scris poemul ăsta m‑am culcat și te‑am visat cum mă iei cu mașina, puteam să aleg între tine și tata și te‑am ales pe tine
în timp ce conduceai aveai o farfurie cu mâncare pe celălalt scaun cartofi fierți și eu stăteam înghesuit lângă tine și mă temeam că nu vei conduce bine că vei face un accident și vom muri și‑am intrat în panică și‑am urlat
și de data asta, în vis chiar te‑am privit în ochi și ți‑am spus vreau să trăiesc de data asta chiar vreau să trăiesc
și m‑am trezit și mi‑am zis în ce vis te‑am chemat și câte aș fi vrut să vorbim și
când eram mic, la vreo douăzeci de metri de casa noastră era biserica adventistă de ziua a șaptea
într‑o cămăruță a acelei biserici tu mamă m‑ai înțărcat
pentru că ți‑a fost greu s‑o faci
pentru că eu urlam foarte tare
singurul loc unde am putut să fiu doar eu cu tine
să nu deranjăm pe nimeni
o luptă grea
nu m‑aș fi oprit niciodată
izvorul tău hrănitor abundent
dar ai știut tu ce‑ai știut
acum vin de la muncă și mă uit la fereastra unde uneori
doar pentru o clipă
văd fața ta
(ca o rază în trecere)
absența ta nu se mai termină
și de la asta cine mă va înțărca?
mâna strânge o bucată de pâine
hârșâim cuvinte ca niște canapele grele
eu cu jucăriile știu cel mai bine să povestesc
și să fiu singur, tot cu ele știu cel mai bine
și să iubesc, doar cu jucăriile iubesc cel mai bine
să te joci mereu, ne spune dumnezeu când se plictisește să fie etern și‑atunci vine și se joacă cu noi
să nu te temi, să nu te temi
mușcă, ia toată carnea în dinți și urlă și învârte și rupe
unde te‑ai oprit ultima oară când ți‑ai legat tinichele de picioare și‑ai început s‑alergi să te împrăștii prin nori și stele și să nu se mai știe care e care
doar scoate limba înghesuită între gingii și nu te teme să scuipi
limba se înghesuie mereu când uită să fie o jucărie
sunt doar cuvinte și mai departe sunt doar cuvinte și mai departe
cât te‑am iubit și cât te‑ai întins și cât ai dispărut și cât te‑am vrut și cât te‑am mestecat până ți s‑a pierdut gustul
să nu te temi, eu am avut grijă să
și voi avea grijă să mă asculți de acolo de unde ești
grijă de tine
să nu te temi
lumea e mare și de‑asta
nu te supăra pe mine că
îl caut pe gabimitan
și mă joc și încerc să
fiu din nou printe jucării
că doar printre jucării iubesc și doar printre jucării mă simt bine
cioburi lipite cu super glue pe vitrina pe care o priveam ore în șir în verile cu timp pentru
tot ce mi‑a rămas să spun
bibeloule
aici
e aproape
gata
