© Teodora Pletosu

transparența e incomodă

crud

a venit vara

și a fost transparentă

o corvoadă pe care o pricepi mai târziu.

râsul tău se sparge în disperarea poeților serioși

râsul tău a beție și a sinucidere după colț

râsul tău ca o luptă cu ziua de mâine

o luptă din care ieși mereu în picioare

grozavă mai ești, fată dragă

ești puternică.

calculezi viitor și nu mai dă cu virgulă.

ai sau nu ai familie. ai sau nu ai bani.

ai sau nu ai job. ai sau nu ai prieteni.

ai sau nu ai orgasm.

ai sau nu mai ai timp.

ai fost sau ești.

n‑ai fost sau nu mai ești.

nu mai dă cu marjă de eroare.

ești un om care țipă și râde și e foarte foarte mișto.

cu cangrenă la colțul gurii

niciodată la mâini sau la picioare.

a venit vara și a fost transparentă

transparența e incomodă.

toți oamenii își pierd echilibrul pe stradă

nu cumva să calce într‑un căcat

într‑un scuipat

pe un melc

sau pe mâna întinsă a vreunui sătul de viață.

declarație

între noi doi un drum lung

7 ore cu autocarul suficient cât să înțeleg mai bine ce e viața

asta de căcat în care fericiți sunt cei care n‑au văzut și au crezut

sau cum era?

cei care au auzit și s‑au făcut că plouă

cred că așa‑i mai bine.

pe un câmp de lângă Sibiu e un cal negru

un cal negru rumegând

și unul maro acoperit de muște

și uite așa am învățat că moartea nu ține de foame

sau că foame e foame oriunde

sau că la ora mesei nu mai știm nimic despre aproapele nostru.

nu știu, alege tu.

mai încolo într‑un camion

o prostituată negociază prețul pe poziție

și nu știu ce trebuie să învăț din asta.

spiritul mercantil sau pozițiile.

de ce avem mai mare nevoie?

tanti Maria e sărbătorita zilei.

se enervează dacă o suni când e pe treptele autobuzului și îți spune bine mulțumesc pa.

de unde am învățat‑o pe aia cu vorba multă sărăcia omului

sau pe aia cu tăcerea e de aur.

eu cred că tanti Maria nu vrea să își asume vârsta sau singurătatea.

doamna de lângă mine se uită la un tutorial despre cum se face un quiet bag.

știi ce e un quiet bag?

o geantă în care îngrămădești jucării fără sunete și îți imaginezi că ești o mamă fără dificultăți.

o chestie silențioasă.

îmi venea să urlu

doamnăăă vă zic eu… nu mergeee…. e un căcaaat

apoi mi‑am amintit de copiii pe care nu i‑am avut cu tine și m‑a luat plânsul

mi‑a venit să înjur de toți sfinții

și viața și anii și fertilitatea în scădere după 30.

am văzut în autocar o femeie frumoasă cu rochie albă, foarte scurtă.

bronzată și fără celulită, păr lung și ușor, drept, blond – era superbă.

dacă ai fi fost acolo, ce ar fi fost în mintea ta?

cel mai probabil eu, care nu mai sunt așa.

nici tânără, nici bronzată, nici cu rochie scurtă. 

m‑a luat plânsul și m‑am gândit că sunt 7 ore până la tine și că

poate între timp

până ajung în brațele tale

se mai schimbă lumea.

Simona Sigartău