•••
înainte să ne fi cunoscut
erai doar litere pe hârtie
nu te știam
înainte eram mai mic
visam ca într-o zi să ne cunoaștem
am început să vorbim
de atunci știu cine-i „eu”
și ce înseamnă telegrafic
până să ne fi cunoscut
eram deja un altul
crescusem și asta n-o putea opri nimeni
articulez greoi cuvintele de pe hârtie
mi-au rămas mici
ne plimbăm prin șantiere
să vedem dacă împreună
mai putem repara ceva
până să ne fi cunoscut
nu ne credeam capabili
oamenii mari nu mai cresc
doar își schimbă frizura
sau culoarea la păr
cei mici n-au variante
totul e împotriva lor
dacă mint
le cresc membrele strâmb
dacă încearcă devin cuvinte
pentru că nu-i de-ajuns
celor mici le trebuie să fie mari
la distanță în tranziție
sub semnul indiferenței
am căutat să-mi provoc ceva
o reacție un pic de durere
•••
mă gândesc la cei care
au avut șansa să-și trăiască viața
la toți cei care
vor să mi-o facă pe-a mea mai grea
mă gândesc că
totul poate fi lăsat așa
cum a fost intenționat să fie
de la bun început
o să fiu aici și mai încolo
o să fiu aici mereu
pentru că am lăsat în urmă tot ce trebuia
pentru că am lăsat în urmă tot ce urma
pastorul meu spunea
că tot ce iei cu tine sunt amintirile
și eu vreau să le iau
pe ale mele măcar
când tot ce îți rămâne
sunt fragmente de regret
poze și fraze ambigue
e greu să te ancorezi în alinare
eu oricum nu asta caut
ei scriu despre mine că sunt fericit
deși știu cu toții că nu-s
pentru mine speranța e ceva mai complicat
am avut și eu iubiri secvențiale
repetiții corale la biserică
mi-am vărsat și eu mațele
și n-am primit ce trebuia
