pot continua corect această greșeală
turbulențele unui oftat transmis genetic
se moștenesc pe linie maternă ca fotografiile îngălbenite
cu scris pe spate

Dana și Dorina
– Ce să mai zic, în sfârșit era dezlegare la sex și pentru mine… Ne-am făcut treaba, apoi ne-am dus fiecare la ale lui: io la grătar, ea nu știu unde. Afară carnea sfârâia, dar nu mai…

corp sfărâmat
încă mai selectezi poze și le scoți la kodak n-ai încredere în metaspațiu răbdarea din fața cărților scrise într-o limbă străină biblioteca de acasă, mică și burdușită dar…

poem laconic
despre singurătate am să vă spun doar atât

circuitul apei în sistemele
noastre nervoase
oamenii din viața mea
care mă știu doar cu păr scurt
m-au cunoscut primăvara
m-au iubit fără să știe totul
au mers pe încredere

Din lumea lu Adi Chioru
Pe Gladiolelor, nici până-n ziua de azi nu s‑a aflat cine a inundat terenu de rugby din spatele blocului. Nu vreau să spun c-a fost un moment de cotitură pentru cineva sau ceva de genu, doar…

frig
m-au pus
pe mine și ceilalți nou-născuți
pe o sanie
și ne-au tras prin frig
ningea cu fulgi imenși

cu lapte pe dinți
și brațe prea lungi
icoanele agățate în casele vechi mă jenează
îmi pasă prea mult de discrepanțe ideologice
pare că doar eu recunosc
între noi e un război rece

mecanica nostalgiei
o cameră perfect portocalie în fiecare colț al camerei un copil cu ochii închiși primul are voie să-i deschidă după 10 secunde se ridică taie un tunel în podea cu fierăstrăul și…

poeme catolice
poate nici nu mai știau unde se află: animalul hibrid făcut în laborator
și fata simplă autodidactă
ceva-n întâlnirea lor a spart codul
de unde începe unul și unde ar trebui să meargă celălalt

mâine se întoarce realitatea
atingerea vântului e neînsemnată
ca ieri
și alaltăieri
iar mâine se întoarce realitatea
din nou o să fiu un ciorchine în tocitoare
într-o noapte de vară indiană

totul putea să fie mai bine decât a fost
După o legendă apocrifă, odinioară populară în Romînia, acesta s-a însănătoșit grație unei scrisori primite de la Iisus Cristos, a cărei copie o purta cu sine, ca amuletă.

Pădurea, când respiră
Răsuflarea albicioasă a pământului învăluie ierburile, tufișurile și trunchiurile copacilor. De n‑ar mai suge pământul apa. De s‑ar umple lumea, ca un bazin. Ar porni prin apa adâncă…

•••
Mă rog spiritului casei tale să te aibă în grijă
să-ți dea un pumn în stomac să te eliberezi odată de toate răzbunările
și resentimentele pe care le mi porți

Mircea Mare
Ieșirile întortocheate ale autostrăzii sunt marcate printr-o serie de sensuri giratorii în care mașinile intră și ies ordonat, ducând la destinație pasagerii care sorb din cafea și…

nimeni nu va ști
dacă e adevărat
în turcă lütfen ölme
înseamnă te rog să nu mori
lütfen ölum înseamnă te rog să mori
ölum înseamnă moarte
ölme înseamnă și moarte și nu muri
lütfen înseamnă te rog

îmi e domestică ideea
de ultimatum
încerc să-mi fac cuvintele atât de mici
cât să încapă în alții
îmi e domestică ideea de ultimatum
rămâi pe țărâna ta sau te întinzi peste toate

curaj
am observat
dacă stau mult timp în casă
încep să scriu prost
dacă vreau să scriu măcar un rând
trebuie numaidecât să ies din casă

interacționez cu oamenii
de parcă ar fi virtuali
de la șapte ani consum internet; oriunde aș fi mintea mea va face tot ce‑i posibil să se conecteze la rețea. când închid ochii văd pe retină în format digital ora exactă, când merg pe…

ultimul cadru: decor exotic
diminețile din copilărie
când mă trezeam
pentru că bunica
vorbea singură prea tare

sunt atâtea lucruri de spus,
dar nu aici, nu acum
sunt atâtea lucruri oribile în lume,
sunt atâtea lucruri de spus,
dar nu aici, nu acum.

o modificare necontrolată
care își găsește sensul
sunt tot mai multe zile petrecute în degradare
la picioare stau extinse
pături de iarbă umedă pe care s-a format
atașamentul

colonia climatică
în care ne-am închis
ca să respirăm
tatăl nostru care ne angajezi pe toți
păstrez speranța că în fiecare seară
vom coborî grilajele de fier în același timp
că pîntecele saturat de polizaharide ne va
expulza deodată pe asfaltul bulevardului

trei poeme
dinții rezistă sute de ani unele dintre cele
mai fascinante lucruri pe care le știm
despre noi le știm fiindcă ne-am studiat
dinții nu prețul la un cabinet în berceni sau colentina nu
cât mai e ața dentară la catena sau mega

Fuga
Părinții ne-au învățat să fugim. Era genul de fugă pe care-l practici când stai pe loc. Fugi fără să te vadă nimeni. O iei la sănătoasa în interior.






