mi-ai minat întreg corpul de la început
acum mă îmbrățișezi strâns
atac înghesuit într-o semiființă pustie
pulsând la marginea realității
ești reflexia unui trecut
care nu scuză niciodată nimic
te dezlipești de mine ca un leucoplast
cu trei straturi de țesut
în ultimele etape ale îndepărtării
devii o tranzacție cu neurotransmițători
te refugiezi la periferia hipocampului
unde ești cea mai frumoasă din lume
și nu permit nimănui să mă contrazică
mai sunt aici doar pentru mine
mușc din conul unui vulcan
lava țâșnește spre carnea oamenilor
de care mi-ai spus că ai nevoie
în locul meu
lipiți ca lichenii de degetele tale
le văd claviculele
ghidoane pe care le manipulezi spre sfârșitul lumii
sfârșitul oricărui alt început îngreunat
de sfori ale căror noduri atârnă ca lustre
care nu se aprind niciodată
sori artificiali lipsiți de vâscozitate
valurile roșii le împingi înapoi cu furie
realitatea a devenit imposibilă
topită pe monitoarele de control
ale marilor centre comerciale în faliment
o lume de lungmetraje premiate
plutind pe jocuri de memorie
pe conexiuni între neuronii tăi și ai mei
aruncate în șanțurile unor vieți anterioare
neastupate încă și adânci
ca atunci când evaluai opțiuni
când neadevărul a prins picioare
care s-au lungit dincolo de limite
neprevăzute de lege
ești la dispoziția timpului
ce o să faci după happily ever after?
mai crești?
când înăuntru se face liniște după acuzații
după atacuri de panică emit respirații tectonice
care îți despică pământul sub picioare
te despart de orice lume și de spectre
apar giganți cu glas de copil
uite-i cum se ridică la ceruri
la dumnezeul lor
să-i cuprindă o mântuire care îi seacă de puteri
uite cum se ridică giganții
lângă cine o să mai crești dincolo
de aria ta vizuală?
memoria musculară
recalculează rute.
