Un parazit la Paris
Filmul reconstruiește destinul unui lățel care, plecând din Galați, ajunge tocmai la Paris. Imediat după naștere, lățelul nostru e locuit de o singură idee: emigrarea. Nu‑i de mirare, căci se știe
Filmul reconstruiește destinul unui lățel care, plecând din Galați, ajunge tocmai la Paris. Imediat după naștere, lățelul nostru e locuit de o singură idee: emigrarea. Nu‑i de mirare, căci se știe
Chiar cred că de natură ne desparte doar un șir de coincidențe. Cu mine așa a fost. De asta nici nu urmăresc ceva anume, nu hăituiesc, nu stau la pîndă. Aștept doar să se întîmple. Am cam renunțat…
Sigur, detaliile esențiale despre Michel Foucault le știe toată lumea: că purta pulovere cu guler înalt, că a murit de SIDA și că avea chelie. Dar numai dacă studiezi temeinic filozofia poți…
Deși de la un punct încolo înțelegi că premiile nu (prea) contează (ba uneori chiar dăunează, cum anțeles Sartre când a refuzat Nobelul), când se dau totuși premii, ele ar fi frumi să fie un soi de
Creația, în schimb, chiar e peste tot, de pildă în pasajul gării din Sinaia, un excelent spațiu de expunere, cu vad foarte bun.
Spectatorul mai haladit poate decela o uriașă contrabandă cu lacrimi de crocodil de pluş special concepută pentru casnicele sensibile cu bichon.
Mie mi s‑a „aprins lampa” după ce am descoperit fotografiile lui Cristian Lascu, explorator speologic din anii 1970. Imaginile lui aveau o calitate aparte – bezna lui subterană arăta diferit față de…
Filmul argentinian Micro (2024) regizat de Adolfo Delgado pune pe tapet drama unui bărbat de 30 de ani, Dario Tobago, cu un penis minim invaziv. Tobago încearcă să-și suplinească micimea apelând la…
Sub tălpile mele, pământul e îmbibat de memorie. Fiecare colț de piatră păstrează un cuvânt nespus, fiecare umbră întinde o frază neterminată. Mă mișc prin oraș ca printr-un poem scris cu volume și
Nici nu mai știu cum am aflat de restaurantul ăsta. Cred că am văzut o reclamă pe Facebook sau așa ceva. Apoi am remarcat că mulți cunoscuți de‑ai mei au fost acolo și am zis să-l încercăm și noi.
Bucureștiul este o poveste a haosului creativ, o metropolă prinsă într-o oră de vârf perpetuă, unde fluxul și refluxul uman, urbanistic și conceptual par să nu își găsească niciodată o cale clară de
A înțelege în totalitate și a folosi microtrendurile pe măsură ce ele evoluează e cvasi-imposibil, ca și cum ai încerca să prinzi apa unui râu în căușul palmelor. Ceva prinzi, dar mare parte se
Stencilul cu Peligro Turistas („Pericol Turiști”) e un avertisment: suntem o specie invazivă și vom fi tratați ca atare. Nu-i așa de rău. Câțiva bărbați cu gentuțe faux-Vuitton își pasează lucruri