Soarele lui Rossellini
Intuiția lui Rossellini legată de distanța tot mai mare între elită și majoritatea oamenilor a rămas validă. Nu e rău ca, din când în când, cinemaul să fie redus la un mijloc de informare.
România era, în mod cert, haotică. Când am ajuns noi acolo, în 1945, nimic nu funcționa, nici sondele de petrol, nici fabricile și mai cu seamă nici fermele.
Intuiția lui Rossellini legată de distanța tot mai mare între elită și majoritatea oamenilor a rămas validă. Nu e rău ca, din când în când, cinemaul să fie redus la un mijloc de informare.
Filmul reconstruiește destinul unui lățel care, plecând din Galați, ajunge tocmai la Paris. Imediat după naștere, lățelul nostru e locuit de o singură idee: emigrarea.
Chiar cred că de natură ne desparte doar un șir de coincidențe. Cu mine așa a fost. De asta nici nu urmăresc ceva anume, nu hăituiesc, nu stau la pîndă. Aștept doar să se întîmple.
E evident pentru toată lumea că Michel nu a fost mereu chel. În plus, ca la toată lumea, și la el chelirea a fost un proces (mai mult sau mai puțin) treptat. Cum a gestionat acest acest proces?
La înmânare, Coppola a zis despre Herzog așa: „Să sărbătorim că cineva ca el chiar poate să existe.”
Creația, în schimb, chiar e peste tot, de pildă în pasajul gării din Sinaia, un excelent spațiu de expunere, cu vad foarte bun.
Spectatorul mai haladit poate decela o uriașă contrabandă cu lacrimi de crocodil de pluş special concepută pentru casnicele sensibile cu bichon.
Speologia face ca peșterile, aceste sisteme subterane imense ascunse privirii, să devină vizibile pentru cunoaștere.
Filmul argentinian Micro (2024) regizat de Adolfo Delgado pune pe tapet drama unui bărbat de 30 de ani, Dario Tobago, cu un penis minim invaziv.
Arhitectura ejocul savant, corect și magnific al volumelor sub lumină, dixit Le Corbusier. Dar e și o meditație – nu asupra formei, ci asupra a ceea ce nu se vede. Spațiul dintre lucruri.
Nici nu mai știu cum am aflat de restaurantul ăsta. Cred că am văzut o reclamă pe Facebook sau așa ceva. Apoi am remarcat că mulți cunoscuți de‑ai mei au fost acolo și am zis să-l încercăm și noi.
Bucureștiul este o poveste a haosului creativ, o metropolă prinsă într-o oră de vârf perpetuă, unde fluxul și refluxul uman, urbanistic și conceptual par să nu își găsească niciodată o cale clară
A înțelege în totalitate și a folosi microtrendurile pe măsură ce ele evoluează e cvasi-imposibil, ca și cum ai încerca să prinzi apa unui râu în căușul palmelor.
Anul trecut, mii de localnici au ieșit la protestele împotriva turismului de masă din insulele Canare.