Un parazit la Paris

Considerat de critici un Microcosmos al pornografiei, un adevărat film picaresc & „o odisee cutremurătoare” (Cahiers du Cinéma), filmul reconstruiește destinul unui lățel care, plecând din Galați, ajunge tocmai la Paris. Imediat după naștere, lățelul nostru e locuit de o singură idee: emigrarea. Nu‑i de mirare, căci se știe cât de grea e viața în Galați, chiar și pentru paraziți, ca să nu mai vorbim de oameni. Regizorul Régis Gallo expediază cam rapid zona românească a poveștii – supărator pentru cinefilul român –, insistând pe partea ei franceză.

La Paris, cocoțat pe pubisurile localnicilor, lățelul este martorul unor suite de porneli avec beaucoup de style, nițel mai sofisticate decât coiturile brutale, semianimalice derulate între siderugiștii abrutizați de muncă & alcool. Cu timpul, prinde o crustă snobilină, se înmănușează, devine graseiat și poartă lornion. Când trupul gazdei nu este străbătut de mișcări spasmodice, compatriotul nostru se dovedește un flaneur neobosit, deambulând très chic prin pubisurile generoase ale cocoșilor galici, așa cum Cioran o făcea prin Jardin du Luxembourg. Finalul ni‑l arată pe lățel fredonând nu Sous le ciel de Paris, ci Trandafir de la Moldova. Să fie vorba de nostalgie sau de o regresiune de tip Alzheimer? Fiecare înțelege ce vrea.

Cadrul de început ne lămurește cu cine avem de‑a face: o minibibliotecă ticsită cu titluri de Deleuze, Jean‑Luc Nancy, Foucault & Baudrillard ne avertizează că nu vom urmări gimnastica pubiană a unui curățător de piscine. Dezamăgitor, e drept, întrucât, ca femeie, nu poți avea prea mari așteptări de la un filozof în materia de care ne ocupăm aici. Și, ca de cele mai multe ori, prejudecata are prostul obicei să se confirme. În cadrul trilogiei preludiu–act sexual–post coit, Jacques este axat pe ultima fază, privilegiind trăncăneala de după, ritualul țigării, tandrețea molatecă, dușul izbăvitor. Prin celeritate și dezechilibru locomotor, coitul lui Jacques aduce cu acuplările păsărilor. Nu putem discerne dacă personajul suferă de ejaculatio precox sau dacă precipitarea lui se naște din dorința de‑a ajunge cât mai repede la capătul sexului, pentru a trăi voluptatea flecărelii. Multă vorbărie, puțin pornografie – a se evita!

Filmul prezintă relația dintre Joe, un înalt funcționar trecut de prima tinerețe, interpretat de Alexis Masinki, care este îndrăgostit nebunește de Marcie, o tânără hipioată freaka da menta. Este relația clasică de tip gazdă‑parazit, muscă‑păianjen. Ani de‑a rândul, Joe încercă să o cucerească pe Marcie – cadouri, excursii, blănuri –, dar primește sex cu țârâita, doar de Ziua Independenței și de Ziua Recunoștinței. Cu timpul, Joe devine tot mai stoic și – ajutat de scăderea libidoului – începe să o treacă pe Marcie la cauze pierdute. Îi rămâne doar un strop de afecțiune ce se evaporă la căldura senectuţii. În paralel cu acest fenomen de extincție amoroasă, Marcie se maturizează și începe să se îndrăgostească de Joe, aflat acum în scaun cu rotile. Cum spune spectatorul carpato‑danubiabo‑ontic: n‑a fost să fie…