Așa e, nu mă încântă nici „artă”, nici „artist”, sunt cuvinte (cam) pompoase și au un ce exclusivist, de-asta prefer „creație” & „creator”, că de creat creează toată lumea: gesturi, priviri, texte, obiecte – fiecare Creier după puterea Lui creatoare și după cantitatea de Sens care s-a decantat în El.
Dar asta nu m-a împiedicat să-mi iau de la Auchan un tricou galben-pai de 5 lei pe care scrie: „Art is everywhere.” Dimpotrivă, l-am cumpărat încântat, ca pe un volumaș textil de filozofie profetică, pentru că afirmația de pe el nu-i o extindere a conceptului exclusivist de „artă”, cum că toată lumea ar putea să facă artă – dimpotrivă, deconstruiește succint conceptul și-l trimite în derizoriul în care poate n-ar strica să ajungă și să rămână: dacă arta e peste tot, s-ar putea ca, de fapt, să nu fie pe nicăieri.
Creația, în schimb, chiar e peste tot, de pildă în pasajul gării din Sinaia, un excelent spațiu de expunere, cu vad foarte bun, unde un grafitto executat relativ recent de un creator local evocă celebrul șir de cuvinte al lui Lautréamont: „frumos ca întâlnirea întâmplătoare dintre o umbrelă și o mașină de cusut pe o masă de operație” – deși se știe că întâlnirile de genul ăsta sunt departe de-a fi întâmplătoare, ele fiind, de fapt, mai mereu semnificative.
De-asta m-am și străduit să descopăr semnificația ventrilocului în ansamblul lucrării: posibil să fie o aluzie la celebrul ventriloc antic Eurykles din Atena, despre care se credea, firește, că ar fi inspirat de zei, vorbele lui fiind decodate ca profeții: din moment ce nu i se mișcau buzele, altcineva vorbea prin el – sotto. Ceea ce, într-un sensm foarte tehnic, e adevărat: știm azi cu precizie că prin el vorbea Creierul, care, s-a zis deja, este Zeul.
Or fiecare Creier începe cu un ovul și un spermatozoid, al cărui plonjon spre creația organică implică prepuțul – și tocmai acest proces e Miracolul pe care îl prăznuim în sfânta zi de Duminică și în fiecare sfântă zi a fiecărui an, lactoza fiind combustibilul care alimentează parcursul inițial al Creierului, care, în cele din urmă ajunge să se conecteze, în partea din dreapta jos a lucrării, cu întreg Universul, condensat sub forma unei găuri negre.
Ergo creatorul anonim din Pasajul Gării Sinaia duce mai departe – mai spre adevăr – venerabilul discurs teologic, onorând etimologia localității, care e o trimitere străvezie la Muntele Sinai din Egipt, loc sfânt pentru mulți, întrucât acolo a primit Moise Cele Zece Porunci, dintre care primele două lasă (mult) de dorit.
La rândul său, grație acestui grafitto complex & revelatoriu, Pasajul Gării Sinaia e un loc sfânt pentru curentul filozofic cel mai puțin cunoscut din Cartierul Titan: creierismul.
