Nici nu mai știu cum am aflat de restaurantul ăsta. Cred că am văzut o reclamă pe Facebook sau așa ceva. Apoi am remarcat că mulți cunoscuți de‑ai mei au fost acolo și am zis să-l încercăm și noi. Adică eu și prietenul meu, că nu prea merg singură la restaurant. Sincer, nu-mi place să mănânc și să stau pe telefon. Iar mâncarea și băutura trebuiesc povestite, nu-i așa?
Am fost la Balls. de patru ori până acum. Prima dată astă vară, într-o duminică. Țin minte că am stat pe terasa lor, care e un fel de prispă, cu niște mese și scaune de plastic, foarte aproape de mașinile care ridicau praful de pe bulevardul Dacia.
Am comandat Shepherd’s Pie, deși chelnerul ne-a atenționat că e o plăcintă imensă și că nu merită luată în doi decât dacă suntem foarte înfometați. Nu ne-am descurajat, am luat-o și chiar am reușit să o terminăm. De unde să știe săracul chelner că noi nu mâncaserăm nimic pe ziua aia.
De băut am băut bere Csíki Sör, doar pentru că era cald și vinul cred că ne‑ar fi moleșit. Apropo, am avut noroc, fiindcă Shepherd’s Pie se găsește doar duminica, are 1,2 kg și costă 110 lei. Conține chiftele de vită (sau porc atunci când li se termină cele de vită), varză murată, piure (de cartofi desigur), brânză de burduf și mozarella. Toate fuseseră așezate frumos în straturi în tavă înainte să fie dată la cuptor întru gratinare, iar apoi servită hoardei, care în cazul nostru era doar cuplu.
La Balls., unul dintre cele mai hipsterești restaurante în care am mâncat, meniul fizic vine sub forma câtorva foi A4 cu cea mai simplă grafică ever și este adus de chelneri tineri super friendly, fără fițe, care îți recomandă cordial preparatele.
Mâncarea e foarte bună, meniul se învârte în jurul chifteluțelor, care vin acompaniate de diverse garnituri, două-trei ciorbe și supe, plus câteva aperitive și salate. Nu știu cum sunt deserturile, că nu-s pasionată de dulciuri.
Restaurantul e un spațiu deschis, cu pereți în tonuri de verde, fețele de masă sunt în carouri, iar lumânările au ca suport niște banale sticle goale. Lustrele și tablourile sunt retro – anii ʹ80, nu ʹ20 –, iar la toaletă o să găsești bibelouri comuniste și stickere cu evenimente sau alte locuri de vizitat. Scaunele sunt tot de plastic, fix ca pe terasă. Noi am nimerit muzică indie de fiecare dată. În sala de mese e și un rastel cu tricouri de vânzare, toate inscripționate cu Balls., pentru adevărații fani gurmanzi, care vor să susțină afacerea mai mult decât prin mâncatul acolo.
Ne place să revenim pe Bulevardul Dacia, la numărul 114, pentru mâncare, pentru atmosferă și pentru că o masă de două persoane plus alcool nu face gaură în buzunar, detaliu important în vremurile astea, când nu se știe ce taxe și impozite se vor abate peste conturile noastre.
