Zilnic, între 13 și 17
Privite împreună, aceste imagini alcătuiesc o galerie de prezențe care au traversat Timișoara și, în același timp, parcursul meu artistic.
Deși percepută adesea ca fiind pur funcțională, relația dintre om și mașină a devenit un subiect încărcat de tensiuni, adaptări & negocieri continue.
Privite împreună, aceste imagini alcătuiesc o galerie de prezențe care au traversat Timișoara și, în același timp, parcursul meu artistic.
Uneori, niște cadre complet random ajung să pară o serie, de parcă ar avea în fundal un concept profund și bine gândit.
Am construit o narațiune care îmbină fragmente de natură, ruine și intervenții umane, propunând o meditație asupra impactului pe care îl au acțiunile noastre asupra Pământului.
Seria documentează relația mea cu tata, pe care nu l-am avut alături în copilărie din cauza unei condamnări la închisoare. După eliberare, s-a mutat în Vietnam, unde s-a recăsătorit, dispărând…
Prin îmbinarea deliberată a iconografiei religioase cu gramatica vizuală a erotismului, proiectul nu urmărește să provoace de dragul provocării, ci să examineze întrepătrunderea profundă dintre cele…
Bogdan Gîrbovan a cercetat una dintre cele mai deșertificate zone ale României – județele Dolj și Mehedinți –, căutând reflexia apei care a mai rămas în fântânile comunitare.
Vreau să arăt mai mult decât se observă la prima vedere. Tocmai de aceea fotografiile mele seamănă cu o oglindă spartă – fragmente de realitate scoase uneori din contextul inițial și plasate într‑o…
Nimic nu rezistă. Nimic nu rămâne pe loc. Creștere și ruină, devenire și destrămare, prezență și absență – peisajul se schimbă neîncetat. Suprafața se fracturează, se schimbă sub influența unor forțe…
Pseudo-apocalipsă. Din nou. Nimeni nicăieri.
Aerul te înțeapă. Ochii te înțeapă. Pielea te înțeapă.
Dar e liniște. Se mai aude doar vântul. Doare.
Cum s-a ajuns aici nici nu mai contează.
„Cât suntem în viață, ne vom vedea.” Ultimele cuvinte pe care mi le-a spus Yair. Eram pe acoperișul blocului 11, ceața învăluia Caracasul, zgomotul frenetic al orașului răsuna ca un cântec funerar.
Terenul nu e doar un loc de joacă, ci o șansă. Pentru că fotbalul american e un lift social, o cale către educație gratuită și oportunități care altfel n‑ar fi accesibile.
Pe măsură ce natura, plantele și peisajul natural sunt tot mai prezente în discursul contemporan, ca răspuns la criza climatică și la alienarea socială, proiectul Civitas Floris, început în 2023…
În această serie folosesc frecvent film expirat, permițând instabilității chimice și hazardului să intervină activ în construcția fiecărei imagini. Imperfecțiunea devine astfel o mărturie a prezenței…
Singurătatea nu este o stare emoțională, ci o poziție epistemică. Persoana solitară funcționează în afara interferențelor afective care, de regulă, bruiază ideologiile și principiile. În fața…
Iubiți, prieteni, foști, necunoscuți. Fragmente disparate dintr-o narațiune care nu respectă cronologia. Și nici nu-și propune să aibă sensul unei povești complete. În mod deliberat, nu
De trei ani mă străduiesc să învăț singurătatea așa cum nu am trăit-o niciodată. Uneori locuind cu cineva, alteori ținând de mână pe cineva, vorbind sau tăcând împreună, alteori fizic singur prin…
Folosesc dealul ca prilej de a explora relația dintre natură și tehnica fotografică. Imaginea nu e doar reprezentare, ci un martor al erorilor și alterarilor din procesul fotografic. Proiectul…
Toamna și iarna sau când sunt amenințați de prădători, graurii se strâng în stoluri mari, cu forme schimbătoare. Nu se știe exact cum reușesc să se coordoneze atât de rapid, fără să se ciocnească…
Peron: locul unde (te) expui.
Oameni, trenuri, fante de lumină fortuite.
Se așteaptă, se pleacă, se (re)vine.
Vernisată pe 18 noiembrie, la Biblioteca Națională a României, expoziția The Roots of Humanity ridică o întrebare esențială: cum putem păstra tradițiile culturale într‑o lume aflată într‑o schimbare
Ideea seriei mi‑a venit în urma propunerii Guvernului de a muta casele de pariuri și cazinourile la marginea orașelor. Am început să caut prin oraș clădiri care găzduiau astfel de activități la
Chiar cred că de natură ne desparte doar un șir de coincidențe. Cu mine așa a fost. De asta nici nu urmăresc ceva anume, nu hăituiesc, nu stau la pîndă. Aștept doar să se întîmple. Am cam renunțat să
„Lumea se revelează celor care merg pe jos.”
Werner Herzog
În 2024, m-am mutat cinci luni pe cealaltă parte a globului. În El Tunco, un orășel de surferi din America Centrală. Acolo, într-o peșteră de pe malul Pacificului, s-a născut I Think Light Is God, o