Bogdan Istrate (n. 1999, Suceava) a scris poezie în liceu, a luat câteva premii la concursuri literare, iar în Pandemie s-a apucat de proză. Scrie ocazional & haotic. Îl interesează oamenii, obsesiile și fricile lor.
– Ce să mai zic, în sfârșit era dezlegare la sex și pentru mine… Ne-am făcut treaba, apoi ne-am dus fiecare la ale lui: io la grătar, ea nu știu unde. Afară carnea sfârâia, dar nu mai…
