accidens, accidentis subst. n. 1. (filozofie) accident, lucru accidental (opus lui „esențial”, „substanțial”), accesoriu: causa, tempus, locus sunt accidentia (M. Fabius Quintilianus): „cauza, timpul, locul sunt accidente”; 2. întâmplare; 3. întâmplare nefericită: non accidentibus frangi (M. Fabius Quintilianus): „a nu fi doborât de nenorociri”.
