Iubiți, prieteni, foști, necunoscuți. Fragmente disparate dintr-o narațiune care nu respectă cronologia. Și nici nu-și propune să aibă sensul unei povești complete. În mod deliberat, nu contextualizez aceste imagini. Rămân doar secvențe care plutesc între memorie, proiecție și ficțiune. Momentele intime sunt decupate, deconstruite și uneori cosmetizate. E un mod de a-mi lua distanță. O formă de a recăpăta controlul asupra propriilor amintiri – nu prin ștergere, ci prin fragmentare.
