Inedite

mecanica nostalgiei

o cameră perfect portocalie în fiecare colț al camerei un copil cu ochii închiși primul are voie să-i deschidă după 10 secunde se ridică taie un tunel în podea cu fierăstrăul și dispare al doilea

poeme catolice

poate nici nu mai știau unde se află: animalul hibrid făcut în laborator
și fata simplă autodidactă
ceva-n întâlnirea lor a spart codul
de unde începe unul și unde ar trebui să meargă celălalt

mâine se întoarce realitatea

atingerea vântului e neînsemnată
ca ieri
și alaltăieri
iar mâine se întoarce realitatea
din nou o să fiu un ciorchine în tocitoare
într-o noapte de vară indiană

totul putea să fie mai bine decât a fost

După o legendă apocrifă, odinioară populară în Romînia, acesta s-a însănătoșit grație unei scrisori primite de la Iisus Cristos, a cărei copie o purta cu sine, ca amuletă.

•••

Mă rog spiritului casei tale să te aibă în grijă
să-ți dea un pumn în stomac să te eliberezi odată de toate răzbunările 
și resentimentele pe care le mi porți

nimeni nu va ști
dacă e adevărat

în turcă lütfen ölme
înseamnă te rog să nu mori 
lütfen ölum înseamnă te rog să mori 
ölum înseamnă moarte
ölme înseamnă și moarte și nu muri
lütfen înseamnă te rog

îmi e domestică ideea
de ultimatum

încerc să-mi fac cuvintele atât de mici 
cât să încapă în alții 
îmi e domestică ideea de ultimatum
rămâi pe țărâna ta sau te întinzi peste toate

curaj

am observat
dacă stau mult timp în casă
încep să scriu prost
dacă vreau să scriu măcar un rând
trebuie numaidecât să ies din casă

interacționez cu oamenii
de parcă ar fi virtuali

de la șapte ani consum internet; oriunde aș fi mintea mea va face tot ce‑i posibil să se conecteze la rețea. când închid ochii văd pe retină în format digital ora exactă, când merg pe stradă, apăs

ultimul cadru: decor exotic

diminețile din copilărie
când mă trezeam
pentru că bunica
vorbea singură prea tare

sunt atâtea lucruri de spus,
dar nu aici, nu acum

sunt atâtea lucruri oribile în lume,
sunt atâtea lucruri de spus,
dar nu aici, nu acum.

o modificare necontrolată
care își găsește sensul

sunt tot mai multe zile petrecute în degradare
la picioare stau extinse
pături de iarbă umedă pe care s-a format
atașamentul

colonia climatică
în care ne-am închis
ca să respirăm

tatăl nostru care ne angajezi pe toți    păstrez speranța că în fiecare seară vom coborî grilajele de fier în același timp că pîntecele saturat de polizaharide ne va expulza deodată pe asfaltul

trei poeme

dinții rezistă sute de ani unele dintre cele mai fascinante lucruri pe care le știm despre noi le știm fiindcă ne-am studiat dinții nu prețul la un cabinet în berceni sau colentina nu cât mai e ața

când mă gândesc la noi
văd roșu

când mă gândesc la noi văd roșu.
îl văd în ceaiul de fructe de pădure
în reflexia felinarelor târzii
în căpșuni și-n coacăze și-n zmeure și rodii –
tot ce e intens e roșu.

alege-l pe cel care te cheamă
fără să rostească numele tău

în camera goală cu pereți subțiri decojiți
de unghii tocite roase zi de zi
un televizor cu tub stă într-un colț
așteptând învierea

Pe Pluto nu se face politică

Cântecul meu e despre o lene ancestrală și meridională
strălucește stins în ochii pisicilor
suflă pe ascuns în jăratec
aude strigile de noapte
peste răcoare se așterne altă răcoare

Aici memoria ți-e descompusă în taguri.

white noise

mă distanțez de greutatea pielii
strânsă la apă franjuri. când nu dorm,
mă dezleg peste toate celelalte paturi nefăcute;
când stau pe spate, mă imaginez mică.

whatever works for you

Biroul din stejar sculptat de A.
stă lipit de fereastră și eu
privesc la poligonul format de cele două blocuri din față
ciorile care se zbat să-și găsească locul

Insomnie

Nu mai puțin de 6 ore, nu mai mult de 9, pentru supraviețuire. Nu mai puțin de 6 ore, în transă, visând la ceea ce ziua nu poate permite. Biologie: celulele se divid, tensiunea scade, mușchii se…