Inedite

Cântecul meu e despre o lene ancestrală și meridională strălucește stins în ochii pisicilor suflă pe ascuns în jăratec aude strigile de noapte peste răcoare se așterne altă răcoare

copilul simte-adesea senzații bizare la vârsta la care din ceruri legiuni de-arhangheli

pierdut între mărăcinișurile și gardurile glisante, sanitare între trotuarul surpat al cetății și dealurile verzi ca o ferigă cu oțetari crescuți din rafie în loc de lei flancând intrarea

eu două luni să mai rezist atât dup-aia ieşi tu iar băncile răsar ca ghioceii miroase a lemn ud

Aici memoria ți-e descompusă în taguri.

Biroul din stejar sculptat de A. stă lipit de fereastră și eu privesc la poligonul format de cele două blocuri din față ciorile care se zbat să-și găsească locul

mă distanțez de greutatea pielii strânsă la apă franjuri. când nu dorm,mă dezleg peste toate celelalte paturi nefăcute;când stau pe spate, mă imaginez mică.

Nu mai puțin de 6 ore, nu mai mult de 9, pentru supraviețuire. Nu mai puțin de 6 ore, în transă, visând la ceea ce ziua nu poate permite. Biologie:…