În birouri se lucrează la fel
Nimeni nu mai fumează
Nimeni nu mai vorbește
De fapt nici nu mai ai despre ce vorbi
Poate că numai în mintea lui
se întâmplă dezastre
E ca atunci când locuiești singur
și simți că lucrurile din spatele tău
s-au mișcat
Plăcerile au dispărut definitiv
Sunt unii care au renunțat la viață
Doar câțiva se mai strâmbă prin baie
ca să nu moară de plictiseală
Acum gândul lui pleacă din nou
Atinge asteroidul organic
Privește pe geam orașul gol și iluminat
De legislație și descriere nimeni nu scapă
După mulți ani se întoarce
Trece pe străzi ca unul care vine de la job
Unul care vine de mult timp și nu-l mai observi
Pentru mine invizibilitatea este un avantaj
Trec de pe un suport material pe altul
Mă amplific și perturb realitatea
Care pentru cei mai mulți e un coșmar
Dincolo de uși se întinde grădina automată
a viitorului
Când intri trebuie să treci
prin Tunelul Genetic Comparativ
Aici memoria ți-e descompusă în taguri
Un oraș argintiu traversat de clone
pe cer transpar nori de informație și publicitate
Ei ne hipnotizează și ne șterg
accesul la defecte
Munca zilnică a serverelor
Emoții controlate unde materia
își alege alți compuși chimici
Acum ești introdus în noua viață
