Uladzimir Sakalouski lucrează cu un limbaj vizual deliberat minimalist, aproape diagramatic. Fabrici, case, păduri de mesteceni, scaune, câini și corbi – toate sunt construite din unghiuri ascuțite și suprafețe plate de culoare, amintind de ilustrațiile din cărțile pentru copii, de designul modernist timpuriu și de estetica afișelor politice.
Această claritate este tulburată sistematic de mici disonanțe – fețe mascate sau șterse, șobolani traversând compoziția, ochi de animale –, care introduc un sentiment discret de neliniște în scene altminteri ordonate.
În portrete și peisaje care îmbină umorul, melancolia și detalii ale vieții est‑europene, Sakalouski pune în scenă întâlniri între cotidian și bizar: izolate în medii stilizate, personajele lui vulnerabile par prinse într‑o poveste al cărei sens rămâne ascuns.
Helen SHULKIN

















