Când îți muți atenția de la obiecte spre fluxul conștiinței – adevărata substanță a vieții –, înțelegi busc efemeritatea ei. Totul se risipește. Nimic nu persistă. Dispare orice pământ ferm, rămâne doar o apă în continuă mișcare. O senzație deopotrivă terifiantă și eliberatoare. Această serie de picturi miniaturale evocă tocmai tensiunea dintre fluiditate și nevoia noastră de ordine și permanență.











