ELEGIA, prima mea expoziție personală la Viena, descrie momentul când descoperi că Moș Crăciun nu există, dar te afli într‑un loc unde nu poți să spui ce ai descoperit. Mi‑am dorit ca lucrările să încorporeze dualitatea dintre un pumn și un sărut. E și primul moment în care limbajul meu s‑a coagulat cu adevărat ‒ așa am reușit să mă eliberez de o anumită „ortodoxie” vizuală și să reduc proiectul la patru lucrări. Pe care le‑am gândit ca pe niște piese extrase dintr‑un mediu burghez, cu ochii pe contextul Vienei și pe moștenirea ei imperială, indicând discret referințele care îmi definesc practica și care îmi ghidează alegerea tehnicilor.
Mai jos, detalii de la curatorul Aleksei Borisionok (1992, Belarus), care scrie despre artă și politică în e‑flux journal, Partisan, Springerin, Paletten și L’Internationale Online.
Tudor CIURESCU
Galeria VUNU găzduiește cea de‑a doua expoziție personală a lui Tudor Ciurescu la Viena. ELEGIA explorează viața vizuală de apoi a autorității – modul în care sisteme precum psihanaliza, ideologia politică, religia & știința continuă să opereze prin imagini chiar și după ce pretențiile lor de certitudine au slăbit.
Scena centrală din W.R.: Misterele organismului, regizat de Dušan Makavejev în 1971, are loc în apartamentul comun a două tovarășe. Într‑o seară, ele găzduiesc o campioană sovietică de patinaj artistic aflată în turneu. În timpul unei dezbateri aprinse despre emanciparea iubirii și a sexualității, un perete al camerei cedează brusc sub forța unui muncitor beat care dă buzna înăuntru. Pe peretele care se prăbușește se află portretul lui Wilhelm Reich – figura centrală a filmului –, care credea că energia sexuală este o forță tangibilă, revoluționară. Reich susținea că energia sexuală reprimată formează un fel de „armură corporală”, generând condițiile în care subiectivitatea umană devine un teren fertil pentru fascism și stalinism.
Fără titlu (Țintă de darts cu Freud), 2026
Plasat „între exuberanța utopică și resemnarea melancolică” (Richard Porton), montajul maniacal al filmului oscilează între câteva dintre forțele motrice ale modernității și geopoliticii: reprimarea stalinistă a sexualității, comodificarea din SUA și aspirațiile iugoslave către o „a treia cale”. Filmul figurează astfel tensiunea politicii sexuale proletare ‒ sex‑pol. În film, alături de portretul lui Reich apare un altul, cel al lui Freud, transformat într‑o țintă străpunsă de săgeți. Această imagine apare în expoziția lui Tudor Ciurescu ca un laitmotiv și punct de referință, ghidând privitorul prin metodologia artistului.
Cadru din W.R.: Misterele organismului (Dušan Makavejev, 1971)
Ciurescu se inspiră din imagini „blestemate”, turbulente & viscerale care circulă prin rețelele internetului și cultura vizuală, în care pulsiunea morții și sexualitatea sunt aplatizate sub forma unei dorințe de tip farsă. Filmul include și multiple invenții reichiene – de la mașini orgonice la terapii bioenergetice și dispozitive de provocare a ploii –, care combină politica revoluționară cu sensibilități de tip New Age.
L’Eterna Urgenza, 2026
În acest punct apare și interesul lui Ciurescu. El construiește o constelație de imagini neliniștitoare provenite din contexte disparate – Europa de Est și Occident, iconografie religioasă, psihanaliză & cultură corporatistă –, fiind interesat în special de momentele când puterea devine indisciplinată, când se autodepășește sau se suprastimulează, ceea ce o face să‑și piardă autoritatea directă, deși rămâne prezentă. Această dinamică este evidentă în L’Eterna Urgenza (2026), o sculptură care înfățișează doi iepuri în actul copulației, punând în scenă o obscenitate animalică și o profanare într‑un spațiu simultan teatral, științific & banal.
Prapor / Vera Renczi (2026) introduce imaginea Verei Renczi – o femeie din România despre care se crede că ar fi ucis aproximativ treizeci și cinci de bărbați în anii 1920, otrăvindu‑i cu arsenic. Soțul și iubiții care i‑au urmat dispăreau în doar câteva luni sau săptămâni după ce începeau o relație cu ea. Se zice că îi plăcea să stea în subsolul casei, înconjurată de sicriele foștilor iubiți. Portretul ei, realizat cu acrilice pe pânză de in, este încadrat într‑un prapor ortodox confecționat din lemn. Subminând acest obiect de cult printr‑o narațiune controversată, Ciurescu aduce în prim‑plan nevroza și mania ca forțe simptomatice ale societății.
Prapor / Vera Renczi, 2026
Lucrările din ELEGIA sunt montate în rame și pe piedestaluri din lemn maro închis, evocând o răceală burgheză: un spațiu al impenetrabilității și sexualității ancorat în sfera privată. Acest material încadrează imagini și obiecte controversate, generând tensiuni între răceală & expunere, putere & eliberare, sacru & profan, static & dinamic.
Sunt imagini care vorbesc despre modul în care funcționează dorința și pulsiunea morții într‑o societate lipsită de proiecte emancipatoare, în care fascismul proliferează și fanteziile masculine de dominație prind rădăcini. Subiecți considerați odinioară centre stabile ale lumii încep să dispară – e cazul subiectului din gravura în lemn Sfântul Ieronim în cabinetul său (1514) de Albrecht Dürer, care, în reinterpretarea lui Ciurescu, Sfântul Ieronim a plecat (2026), nu mai este prezent. Subiectul stabil este astfel erodat, pe măsură ce munca, cercetarea și disciplina se retrag.
Sfântul Ieronim a plecat, 2026, acrilice pe pânză, 120 x 100 x 4 cm
Deși nu este inclusă în expoziție, Elegia Capensis este o lucrare care funcționează ca un punct de referință esențial – un dispozitiv de navigare în practica lui Ciurescu. Elegia Capensis – numele florii care dă titlul expoziției și apare în lucrarea omonimă – prezintă o scanare 3D a plantei acoperită cu argint și încadrată într‑un panou de lemn. Această lucrare evidențiază strategia artistului: nici iconoclasm, nici afirmare, ci mai degrabă o rătăcire prin pădurea întunecată a internetului, cu grădinile sale digitale și cu terenurile sale algoritmice accidentate.
Asamblajul de imagini și referințe din ELEGIA formează un câmp magnetic care atrage și respinge deopotrivă, producând o resemnare melancolică, lipsită de un teren ferm. Ele construiesc un spațiu ce rezonează cu un moment în care fascismul proliferează și emanciparea se disipează, oferind în același timp o hartă dezorientantă a acestor sumbre păduri ale sex‑pol‑ului. Un spțiu guvernat de Freud și Reich, în care dorința apare într‑o formă instabilă și tulbure.
Aleksei BORISIONOK
