Când eram copil, am trăit într‑un mediu care a trezit în mine emoții contradictorii – ele au dus, cel mai probabil, la sentimentele pe care le am azi față de pictura și de artă în general. E ce simt când creez și, totodată, ce simt mereu – ură și iubire.
La început, nu‑mi era clar ce se întâmplă, nici acum nu‑mi e complet clar, dar am învățat să trăiesc cu asta. Urăsc pictura, iubesc pictura e o sintagmă care a apărut singură în mintea mea și care mă descrie cel mai bine – atât pe mine, cât și ceea ce fac.
Cred că e important să existe ambele, și ură, și iubire, cum cred și că în artă e important să existe atât creație, cât și distrugere – ca să creezi o pictură e nevoie să distrugi o pânză perfect albă.
Coada la pâine, ulei pe pânză, 131 × 155 cm
Urăsc pictura, iubesc pictura, ulei pe pânză, 170 × 122 cm
Deniz Constantin, ulei pe pânză, 151 × 132 cm
Cara la Expoziția Giuliano Nardin, ulei pe pânză, 182 × 128 cm
Omul care a construit lumea, ulei pe pânză, 127 × 184 cm
Mâncătorii de cartofi, ulei pe pânză, 129 × 184 cm
Nicăieri în lume nu este mai plăcut decât aici,
ulei pe pânză, 181 × 128 cm
Lucrările au fost incluse în prima mea expoziție personală, Urăsc pictura, iubesc pictura, curatoriată de Ana Arsinca la galeria Don’t Fuck with a Dream (7‑30 noiembrie 2025).
