Expoziția Living with a Bag a luat naștere din dorința lui Dragoș Andrei, fondatorul comunității Să Fiți Cuminți, de a populariza experiența vieții cu stomă (pungă de colostomie). Excizia unei bucăți din intestinul gros este o intervenție chirurgicală majoră care salvează vieți și redă multora speranța unui trai împlinit. Operația de colostomie creează o deschidere în abdomen, o cale de evacuare a materiilor fecale fără a mai fi nevoie de anus, organismul menținându‑și funcțiile normale. Stoma sau punga de colostomie devine un apendice artificial și necesar. La nivel global, există aproximativ 13,5 milioane de oameni cu o astfel de intervenție, și totuși punga de colostomie rămâne un subiect sensibil și delicat, o necunoscută semantică.
Pentru mine, spune Dragoș, ideea și miza proiectului sună așa: „E căcat involved, da? So what? We’ll do it!” Așa că hai sa știe toată lumea despre ce e vorba, ca să susținem oamenii care trăiesc cu asta, și să nu‑i izolăm, pentru că ar fi scârbos, cum am auzit de cazuri pe unele grupuri: că partenerul lor de viața nu mai vrea nimic sexual, de exemplu, din cauza asta. Dacă se întâmplă să-ți cadă stoma în timpul sexului, poți să faci un duș – se presupune că iubești aceea persoana, nu? Miza e că, dacă se va vorbi mai mult despre subiectul ăsta, vor fi mai multe ustensile puse la dispoziție de spitalele de stat și de asociații, se vor implica mai mulți actori sociali, pentru a oferi o viață mai bună oamenilor care trec prin experiența asta.”
Această intervenție chirurgicală rupe secvențialitatea uzuală a vieții și creează noi obiceiuri, noi mecanisme și noi ritualuri. În același timp, pentru mulți înseamnă și o înstrăinare socială, un stigmat purtată în liniște și cu teamă. Înseamnă o absență și o prezență, un minus și un plus: un corp fragil, dar și un corp care supraviețuiește. În același timp, este un subiect dificil și evitat: trăirile celor care fac operație de colostomie rămân deseori ascunse, greu de asumat public.
Living with a Bag reunește lucrări artistice cu mărturii ale persoanelor care trăiesc cu pungă de colostomie, dar și ale îngrijitorilor și apropiaților lor. Prin intermediul acestora, publicul este invitat să înțeleagă complexitatea emoțională a unei astfel de experiențe – de la șoc și teamă, la speranță, disperare și acceptare. Este un carusel de trăiri în care este implicat corpul celui suferind și întreaga sa rețea de sprijin.
Expoziția își propune să scoată la iveală poveștile nespuse ale celor din jurul nostru, să devină o platformă prin care vocile oamenilor cu stomă să fie auzite. Artiștii participanți, cu stiluri fundamental diferite, s‑au alăturat acestei expoziții din dorința de‑a scoate subiectul din perimetrul rușinii și de a‑l așeza în centrul unui discurs vizual și emoțional. Viața cu stomă nu este o sentință, ci o mărturia despre reziliența corpului, despre modificarea identității și despre frumusețea ascunsă a supraviețuirii.
Prima data când am auzit că o să am stomă, povestește Dragoș, cred că am negat în capul meu și, în același timp, eram plin de scârbă că mi se va întâmpla asta. Credeam că lumea n‑o să mai stea pe lângă mine și că nu voi mai cuceri vreo femeie vreodată. În primul an și jumătate, mi‑a fost foarte greu să mă duc la mare, la piscina, deși nu‑s un om căruia să‑i pese așa mult de părerile celorlalți – totuși a fost un blocaj.
Apoi am zis: Fuck it! Why not? Lumea să vorbească, să accepte și, în același timp, să se gândească la asta: deși n‑au boala pe care o am eu, pot ajunge și ei în situația asta, daca nu au grija de ei. Apoi, următorii ani m‑au schimbat, m‑au făcut un om mai bun, cred, un om mai implicat în soarta celorlalți oameni și a animalelor. Și am deprins obiceiuri mai bune: somn devreme, mâncare sănătoasă, mers pe bicicleta etc. Recunosc, perioada asta a ținut vreo 5 ani, apoi am mai avut fluctuații: nopți nedormite din cauza treburilor sau a serialelor, uneori mâncăruri pe care voiam neapărat să le încerc.
Sigur, a trebuit să renunț la anumite sporturi, dar am încercat constant câteva ceva nou: squash, padel, karting sau chiar cățărări de vreo 3 ori. Odată ce înveți schepsisul stomei, poți avea o viață meganormala. Trebuie sa știi în ce situații îți mai cade stoma, să ai la tine întotdeauna ce‑ți trebuie ca s‑o schimbi și să nu te mai enervezi atunci când se întâmplă.
Vernisajul expoziției pe care am curatoriat‑o împreună cu Dragoș va avea loc pe 3 octombrie, de la ora 19:00, cu prilejul Nopții Albe a Galeriilor, în două spații partenere: Coworkperativa (Brezoianu, 4, etaj 4) și A5 Studio Space (Piața Amzei, 5). Din 31 octombrie, expoziția se va muta la Institutul Goethe (Calea Dorobanți, 32), unde va rămâne timp de trei săptămâni.
