În cartea lui din 1992, Non-lieux: introduction à une anthropologie de la surmodernité (Non-locuri: o introducere în antropologia supermodernității), Marc Augé a inventat termenul de non-loc, care se referă la spații cu istorii și identități șterse și/sau schimbătoare. Non-locurile sunt spații ieșite din comun aflate într-un purgatoriu existențial, fosile arhitecturale omniprezente în spațiile contemporane. Ele întruchipează spiritul anonimatului, un spectru al trecutului care bântuie habitatul urban.
Conceptul lui Augé funcționează ca un fundal teoretic pentru Horațiu Șovăială și interacțiunea lui cu rămășițele trecutului prezente în spațiul public. Prin definiție, non-locului îi lipsesc atributele antropologice, iar demersul vizual al lui Horațiu se hrănește tocmai din această ambiguitate.
În peisajele lui atent codificate, coexistă diverse spirite, iar izolarea nu trebuie confundată cu golul sau neantul. Acestea nu sunt teritorii goale, ci fantome urbane aflate într-un provizorat socio-cultural perpetuu.
Petrică MOGOȘ
Seria din care fac parte fotografiile se numește Supermodern Ghosts and Artchitectural Fossils și a fost comisionată în 2022 de The Future of Ghosts Magazine.
