oamenii din viața mea
care mă știu doar cu păr scurt
m-au cunoscut primăvara
m-au iubit fără să știe totul
au mers pe încredere
gut feeling
uneori au greșit
vara sapă prin pământ
scoate unghiile la soare
ne întinde oboseala săptămânii trecute
senzațiile nedigerate
încercarea de a opri timpul
imaginea se clatină tu o gâdili
copiii se joacă în nisip
noi îi privim și răsuflăm greu
îmi place căldura
transpirația care șiroiește pe tâmple
oriunde merg
nu sunt singură, nu sunt singură
oamenii mă iubesc
nu m-au cunoscut când eram mai rea
mi-era foame
era prea frig
mă sprijin de ei
ne cunoaștem cu adevărat
rămânem
păstrez momentul
mă ascund în propria fragilitate
mă sufoc
îi las să iubească
încet
când ura își scoate capul
va fi prea tarziu
minți ți-e frică de fețele triste
ale oamenilor pe care îi iubești
de la tine am învățat ce înseamnă people pleasing
teama de zâmbete întoarse pe dos
o problemă din copilărie
sunt o femeie utilă
când alergi să ajungi acasă la timp
să nu fii nepoliticos
să termini tot din farfurie
să te aștepți la dezamăgire
să o amâni cât se poate
încap în orice spațiu
în același timp
rămân la fel
nu știu dacă e bine
sunt o femeie utilă
mă poți lua oriunde
nu excelez
dar mă descurc
învăț să caut spații pe măsură
să nu mai tai
copiii care n-au ce mânca
își înghit cuvintele
nu e destul
au gaură în stomac
rămân în ei doar lemnul și piatra
nefolosite la casa construită
de părinți
să lase moștenire
să aibă cineva grijă la bătrânețe
cana de apă pentru o viață întreagă
casa goală pe jumătate gata
în care se poate sta
dar nu sunt gaze
nu avem frigider
nici pereți despărțitori
dar se poate sta
ne descurcăm
ne ajunge un acoperiș prin care picură
doar la torențiale
avem găleți
strângem apa
o bem, ne spălăm cu ea, gătim
circuitul apei în sistemele noastre nervoase
suntem subțiri, transparenți
ușor de citit
și ne e foame, atât de foame
