Pot înțelege pierderea luptei politice în contextul unui deficit bugetar creat tocmai de colegii domnului ministru, conduși de fostul lui șef, Ciolacu, față de care disidența nu a existat. La limită, pot înțelege și spiritul de echipă cu un premier (neo)liberal, care-l are drept vicepremier pe un închipuit al cărui rol e biciuirea bugetarilor. Dar ce nu pot înțelege e tăcerea, as
Nu există rezultate.