Acum două săptămâni, am urcat în trenul de Cluj și am avut noroc să nimeresc într-un vagon cu un grup de imigranți care aterizaseră la București cu 6 ore înainte, iar acum mergeau să-și ia în primire joburile clujevite. Binențeles că am stat de vorbă cu ei pe îndelete.
– De unde veniți?
– Din Nepal.
– Vă cunoșteați dinainte?
– Da, suntem toți prieteni.
– De ce ați ales tocmai România? E destul de departe de Nepal.
– Pentru că e o țară din Europa.
– De ce nu Germania sau Italia?
– E prea scump să ajungi acolo.
– E prima oară când veniți în Romania?
– E prima oară când ieșim din Nepal.
– Câți ani ai?
– 21.
– Ce tânăr ești! Și voi?
– Eu am 26.
– Eu 23.
– 24.
– 22.
– Eu sunt bătrân, am 27.
Râdem toți.
– Cât o să stați în România?
– Doi ani.
– Și ce o să munciți aici?
– La bucătărie. Ajutoare de bucătar.
– Ați mai lucrat în domeniu?
– Da, toți.
– Și cazarea o plătiți voi?
– Nu, o plătește firma.
– Engleza ați învățat-o la școală sau de capul vostru?
– Și la școala, și de capul meu, spune cel care vorbește engleza cel mai bine.
– Ai facultate?
– Nu. Doar liceul.
– Ai de gând să mergi la facultate când te întorci în Nepal?
– Poate.
– La voi facultatea e pe bani?
– Da.
– Cât costă pe an?
– Cam 1.000 de euro.
– Salariul mediu cât e la voi?
– Cam 150 de euro pe lună…
– Ai vrut să mergi la facultate, dar n-ai avut bani?
– Da, cam asta e problema.
– Ce ai fi vrut să studiezi?
– Contabilitate.
Trenul oprește la Brașov și coborâm să ne luăm chipsuri.
– Pe ce perioadă aveți contracte?
– Pe doi ani.
– Voi sunteți norocoși că ați reușit să veniți în Romania?
– Oarecum. Mulți nepalezi merg în țările din Golful Persic, dar acolo se câștigă mai puțin. Și nu, nu-i o chestie de noroc, ci de buget.
– Adică?
– E mult mai scump să vii în Europa.
– Cât costă să mergi în țările din Golf?
– 1.000 de euro, spune cel mai vârstnic dintre ei (33 de ani), care n-a găsit loc în tren lângă conaționalii lui, dar ni s-a alăturat pentru discuție.
– Iar ca să ajungi în România?
– 3.000 de euro.
– Foarte mult, nu? De unde ați făcut rost de bani?
– Eu am lucrat 4 ani în Arabia Saudită, așa am strâns banii, îmi explică veteranul.
– Și tu?
– Am lucrat în Nepal. Am mai luat de la rude și de la prieteni și am făcut un împrumut la bancă.
– În familia ta mai e cineva plecat la muncă în străinătate?
– Nu, doar eu.
– Și ce salariu ai aici?
– 3.000 de lei.
– Deci 600 de euro. Cât muncești ca să dai înapoi ăia 3.000 de euro cât te-a costat să vii în România?
– Cam un an.
– Deci primul an e doar ca să restitui împrumutul?
– Da. Abia după primul an de muncă punem și noi bani deoparte.
– Deci ați dat 3.000 de euro în speranța ca o să faceți 3.000 de euro după ce achitați împrumutul.
– Cam așa.
– Sunteți căsătoriți?
– Nu, niciunul nu e căsătorit. Dar avem familii mari, suntem cinci, șase sau chiar șapte frați în fiecare familie.
– Asta e media în Nepal?
– Nu, cam doi-trei copii de familie.
– Cât plănuiți să trimiteți acasă?
– Cam 300 de euro pe lună.
– Ce poți să-ți cumperi în Nepal cu 3.000 de euro? Poți să-ți iei o mașină la mâna a doua?
– Da, o mașină e cam 1.500 de euro.
– Și o casă?
– Nici nu vreau să mă gândesc…
– Pleacă multă lume din Nepal?
– Da, foarte multă. Din 10 nepalezi plecați, 6 merg în țările din Golf, restul în Europa.
– Ce vreți să faceți după ăștia doi ani de contract? Vă întoarceți la voi în țară?
– Nu, strângem bani și mergem în altă țară din Europa.
