© Clivaj

Două poeme

Freud-Jung connections

femeia de pe butuc mă privește

intru pe poartă cu mâinile goale

toporul e pe celălalt butuc

pasul ei desculț retează iarba

aș putea sa fiu mamă la vârsta mea

să am un copil la piept

dar sunt în genunchi, mi-e greu să respir

pe gât mi se prelinge ce n-am putut conține

vorbele ei mă alăptează

am o a doua mamă la maturitate

care îmi dă voie s-o denigrez

să consum tot ce nu era menit pentru mine

capul mi se rostogolește în șanț cu lapte pe dinți 

te rog intră în mine

intră prin venele deschise

intră în capul meu

îți voi face o casă mai mare

o grădină cu pământ mai fertil

unde mă vei putea însămânța oricând

vei putea crește poame mari și rotunde

învață-mă să tai lemne

cum îmi tai respirația 

cu o clipă înainte să-mi descleștez dinții

stai mai departe

icoanele agățate în casele vechi mă jenează

îmi pasă prea mult de discrepanțe ideologice

pare că doar eu recunosc

între noi e un război rece

de fapt nu ne placem

sperăm să mărim aria

spațiilor noastre personale

ne punem icoanele la distanță

când pretindem că ne rugăm

să nu ni se atingă coatele

dar ai brațele prea lungi ca să scap

ni se ating coatele

o parte din umbră speră să te rogi la mine

dacă aș fi Dumnezeu, ceea ce nu-ți pot fi,

ce mi-ai cere?

am amintiri vagi cu albinele

pe care le-am crescut pentru ceară

speram sa fiu o sfântă în copilărie 

să aprindă alții lumânări

lângă o icoană urâtă cu mine

Andreea Canache