pentru fiecare moment în care am tăcut
li s-a întâmplat și altora.
un bărbat bântuit de ego a pus la colțul lui genital altă femeie
sub pretext artistic.
mă gândesc des la asta
la un spațiu interconectat de nodurile noastre sinaptice
în care distanța dintre sâni nu instigă la ură
în care violența artistică nu deduce violență sexuală
în care corpul liric e rupt de orice fel de carne vânătă.
mă gândesc des la asta
la momentele în care am mulțumit pentru că ustură,
ochii plecați peste piele, limba legată de lipsă
două mâini care tremură, eu
dând impresia de duritate ca să nu fiu accesibilă. ai grijă,
îmi zic,
ai grijă de poeta din tine ca de o mamă
care niciodată nu sună
dar mereu reproșează.
fă-te mică și ușor digerabilă
bagă-ți frica mai adânc între coaste
devino perfectă.
e păcat capital să nu fiu perfectă
cum e păcat capital pentru
un el oarecare să nu evalueze vizual poeta din mine
dacă tot e acolo
dacă tot se ferește de glume
de contact vizual
de piele expusă
de carențele care îmi imploră o binaritate clară:
să fiu atinsă sau să fiu subestimată.
mă gândesc des la asta
la cum am permis habarnismului etic al unora
să fie protejat de habarnismul meu emoțional
de teamă că voi fi etichetată, exclusă, atinsă
vorbită
în feluri în care nu vorbești decât de paraziții
pe care, sub pretext de vină,
îi strivești sub talpă.
mă tem de propria teamă
mă tem de propria vulnerabilitate
mă tem de rușinea mea de care
îmi e rușine
de cate ori încep să tremur la ideea
de coexistență cu un poet care scrie despre viol
din nevoia de a extinde granițele dintre înțelegere și dorință.
habarnismul meu emoțional cerșește
să mă prefac
că nu văd, că nu am ce spune
să tac.
dar pentru fiecare moment în care am tăcut
li s-a întâmplat și altora.
pentru fiecare moment în care am tăcut
am deschis picioarele cuiva.
pentru fiecare moment în care am tăcut
vulnerabilitatea mea a devenit groază.
mă gândesc des la asta
la cum cea mai frumoasă poezie ar fi scrisă
cu sângele nostru comunitar
uscat între oricare două pagini incoerente
care descriu centimetric forma genitală
a unui poem.
mă gândesc prea des la asta.
