Auzim din ce în ce mai des de tehnologii emergente care au potențialul de a transforma industriile, comunitățile și chiar modurile noastre de viață. Noi, cei care suntem pasionați de tehnologie, sperăm într-o viață mai bună, ghidată de inteligența artificială, blockchain-uri și internetul lucrurilor (internet of things), dar știm cu adevărat prețul pe care trebuie să-l plătim?
Bineînțeles că, la început, toate noile tehnologii par interesante, captivante, apoi devin utile și, în scurt timp, chiar indispensabile. În plus, accesul la unele dintre ele este aproape gratuit. Însă abia aici apare primul semn de întrebare: dacă nu trebuie să plătești, nu cumva tu ești produsul?
Toate aceste idei erau bine înrădăcinate în mintea mea când am auzit prima dată de internetul lucrurilor. Așa că am fost curios să văd dacă se aplică și în acest caz. Prima definiție – de pe Wikipedia, bineînțeles – nu mi-a trezit nicio suspiciune: o rețea de obiecte fizice, denumite lucruri (things), care dispun de senzori, software și diferite tehnologii ce le permit să fie interconectate prin intermediul Internetului.
Drept exemple, avem dispozitive precum telefoanele mobile, ceasurile inteligente, frigiderele, televizoarele și alte electrocasnice inteligente, sistemele de irigații inteligente, casele și mașinile inteligente, precum și sistemele de măsurare și control a stării de sănătate.
Factorul pe care-l au în comun toate aceste lucruri suntem chiar noi, oamenii. Noi suntem în simbioză cu telefoanele noastre mobile, purtăm ceasuri inteligente care transmit în timp real date despre starea de sănătate și poziționarea noastră, fiind conectate la telefon sau având cartelă SIM proprie.
Conducem mașini inteligente echipate cu diferiți senzori care asistă din ce în ce mai mult șoferii, trăim în case care se închid cu încuietori inteligente sau care dispun de sisteme automate de climatizare ori de aprindere automată a iluminării.Avem dispozitive inteligente de monitorizare a tensiunii arteriale și a glicemiei, dispozitive de administrare automată a insulinei, precum și multe alte dispozitive similare.
Dincolo de aspectele vizibile și cotidiene, internetul lucrurilor are aplicabilitate și în domeniul infrastructurilor esențiale precum rețelele de electricitate, cele de apă și canalizare, sistemele de transport inteligent, clădirile publice inteligente (spitale, școli) sau chiar orașele inteligente cu sisteme de monitorizare a traficului.
Transformarea la care asistăm în prezent constă în aceea că internetul lucrurilor integrează omul într-o infrastructură globală într-un mod direct și profund, cum nu s-a mai întâmplat până acum.
Dar care este reversul medaliei? Fiind parte integrantă din internet, nu cumva suntem expuși la toate riscurile existente în mediul online, dintre care cele mai importante sunt uzul neautorizat al datelor personale și amenițările la adrea siguranței indivizilor și a comunităților?
Securitatea infrastructurilor pe care se bazează internetul lucrurilor încă este un cartof fierbinte pentru industria din domeniu, dar și pentru comunitatea științifică. În primul rând, datorită numărului foarte mare și diversificat de lucruri existente pe piață la acest moment. Statista estimează că acum sunt pe piață 19,8 miliarde de astfel de dispozitive, iar până în 2032, numărul lor va ajunge la 40,6 miliarde.
Un număr așa de mare de dispozitive, cu arhitecturi hardware și software-uri diferite, este greu de verificat din punctul de vedere al securității. O analiză de securitate realizată de un laborator acreditat poate dura mai mult de un an, iar costurile nu sunt întotdeauna justificate în planurile de afaceri ale producătorilor.
De asemenea, numărul mare de dispozitive face aproape imposibil managementul acestora de către administratori. Unul din cinci lucruri folosește parolele inițiale. Pe de altă parte, chiar dacă dispun de funcții de criptare puternice, momentul cel mai vulnerabil este cel în care dispozitivele se înrolează în rețea, iar efectuarea acestor operațiuni pentru un număr mare de dispozitive este greu de realizat.
În al doilea rând, lucrurile nu au arhitecturi hardware suficient de puternice pentru a permite implementarea de funcții de securitate care să utilizeze criptografia clasică, considerată sigură. Alt aspect care ar putea afecta securitatea acestor dispozitive este lipsa actualizărilor de software pentru a putea contracara la timp amenințările de securitate. Se știe că există un permanent război între atacatori (cei care creează și desfășoară atacuri în rețea) și apărători (cei care asigură protecție prin actualizări de securitate).
Internetul lucrurilor e o tehnologie care va revoluționa lumea în care trăim. În primul rând, ne va spori confortul. Abia aștept să fiu conectat cu frigiderul care îmi va trimite o bere rece printr-un robot, neapărat japonez, când stau tolănit în canapea la un meci de fotbal.
Sistemele de iluminat sau prizele inteligente controlate prin telefon sunt deja disponibile. Ele au și avantajul că reduc costurile, optimizând consumul de energie. Dispozitivele de monitorizare a sănătății pot salva vieți prin avertizări în timp real asupra unor eventuale probleme de sănătate. Sistemele de monitorizare a persoanelor cu dizabilități sau a seniorilor își arată deja eficacitatea prin apelarea automată a medicului și a persoanei aparținătoare. De asemenea, orașele inteligente și agricultura inteligentă vor transforma viața comunităților în care trăim.
Într-adevăr, vulnerabilități de securitate există în infrastructurile actuale care fac posibil internetul lucrurilor, dar, cum am stabilit deja că facem parte din acest nou ecosistem, ne vom mobiliza suficient să-l apărăm din interior, așa cum o fac furnicile când stupul le este atacat.
