Au să vină ploi line

Miercuri, 3 iunie, de la ora 19:30, programul Bond(ing/age) aduce la Casa Kerim (Parfumului, 19) un performance poetic semnat de Bianca Botoacă & Irina Balcu: Au să vină ploi line. Conceptul performativ este rezultatul colaborării dintre regizoare & performera Cezara Borger – un laborator teatral dinamic desfășurat în ultimele luni.

Cu un text de Irina Balcu și intervenții poetice semnate de Bianca Botoacă & Tiberiu Neacșu, performance-ul explorează tensiunile intime și politice ale prezentului, abordând teme ca destrămarea legăturilor afective, vulnerabilitatea și memoria colectivă.

Au să vină ploi line este un performance despre sfârșitul relațiilor de familie & amoroase, despre sfârșitul civilizației și al lumii contemporane aflate sub presiunea noii ascensiuni a fascismului.

Mai jos, o scurtă discuție pe care am avut-o cu Bianca Botoacă și Irina Balcu despre geneza & miza proiectului.

Ioana FLORESCU: Cum a apărut acest text și cum s-a transformat el de-a lungul lunilor de lucru colaborativ?

Bianca BOTOACĂ: Cred că acest demers s-a născut din dorința de a ne exprima într-o formă atipică și din nevoia de a evada din structurile rigide cu care ne confruntăm în mediul artistic universitar. Pentru mine și Cezara, totul a pornit de la căutarea unui spațiu de joc / joacă nou, intim, care să ne provoace creativitatea și capacitatea de a reprezenta pe scenă un text liric. Cert e că ne-am propus explorarea mai multor limbaje de expresie.

Propunerea pentru performance a venit din partea mea către Călușul Poetic: am pornit de la o variantă scurtă, care conținea doar poemul Trei camere de Tiberiu Neacșu, dar apoi forma textului s-a schimbat total în lunile de lucru colaborativ. Apoi Irina a venit la mine cu o propunere de proiect în care își dorea să integreze bucata lucrată în prealabil de mine și Cezara într-un scurt text scris de ea: Am pus străjer la capătul iubirii.

Am ales împreună tablourile care am considerat că pot fi ordonate de un fir roșu și îi pot oferi Cezarei libertatea de a explora în cadrul repetițiilor. Irina a avut deschiderea de a mă lăsa să modific textul acolo unde trecerile erau introduse prea brusc și am adăugat încă 2 poeme: unul scris de mine și celălalt de Sara Teasdale. Episoadele poetice funcționează ca scurtcircuitări, ca ruperi de povestea principală și reprezintă ,,portițe” de sinceritate radicală care răspund întrebărilor: Ce i-am spune celuilalt dacă am trăi într-o lume utopică? Cum am descrie ultimele momente înainte de explozie? Cum arată primele momente de după apocalipsă?

Ioana FLORESCU: A fost dificil să găsiți echilibrul între componenta personală (destrămarea legăturilor dintre tată și fiică) și cea politică (surprinderea atitudinilor specifice unei categorii de oameni care simpatizează cu ideologia de extrema dreaptă)?

Irina BALCU: Nu mi se pare că a fost dificil – aș spune că s-au născut încrustate una în cealaltă. Cele două componente se influențează reciproc și împreună creează conflictul principal din text, care a căpătat noi dimensiuni la nivel scenic prin regie, mișcare, sunet, performativitate.

Bianca BOTOACĂ: Nu cred că e vorba de un echilibru rezultat în urma unei ecuații. Viața personală e profund influențată de politic – asta în 99% din cazuri. Am căutat în jurul nostru referințe pentru modul în care se manifestă acest tip de simpatie față de ideologiile de extrema dreaptă și am încercat să identificăm coloratura pe care o capătă  în spațiul cultural românesc.

Tema nu ne e chiar străină: în trecut, am colaborat cu Cezara pentru spectacolul Când păsările tac (producție UNATC, găzduită Centrul Educațional Replika), în care e abordată o temă similară. Demersul nostru chestionează motivele și consecințele fenomenului de radicalizare a tinerilor. Iar povestea e un produs ficțional rezultat în urma unei documentări și cercetări extinse realizate împreună cu dramaturga Lorena Hristu și echipa de creație.

© Eugenia Tănase

Ioana FLORESCU: Cum a decurs procesul colaborativ?

Bianca BOTOACĂ: Cred că am ajuns foarte aproape de ceea ce ar trebui să însemne un laborator de creație. Am încercat să evităm ierarhizarea relațiilor din echipă și să funcționăm cât mai mult pe orizontală. Odată clarificat terenul comun de lucru și direcția estetică, propunerile au început să curgă din partea tuturor. Cred că e foarte important ca spațiul de repetiții să fie sigur, să existe limitări care să dea siguranță atât regizorului, cât și performerului. Îmi place să văd procesul de creație ca pe o arenă care provoacă la căutări artistice reale, active – care se pot naște chiar și din conflict.

Irina BALCU: A fost un proces de dialog intermitent, un brainstorming în ciuda tuturor diferențelor de program și spațiu. Nu mă hazardez de obicei să spun că o colaborare e complet non-ierarhică, dar aici lucrurile s-au apropiat cel mai mult cu putință de acest deziderat.

Ioana FLORESCU: Ce înseamnă pentru tine politicul, dincolo de acest performance?

Irina BALCU: E elementul de neocolit din viața mea – uneori aș vrea să am privilegiul de a fi apolitică sau plasată ferm în centru.

Ioana FLORESCU: Din ce perspectivă e abordată în text ascensiunea fascismului?

Irina BALCU: Cred că e important să nu rezumi fascismul și adepții lui la o singură etichetă, la o singură categorie. Multe căi duc spre fascism, care e o ideologie foarte adaptabilă și foarte bună la a-și ajusta termenii la noi contexte.

Ioana FLORESCU: Cu ce ați vrea să rămână publicul după spectacol?

Bianca BOTOACĂ: Mi-ar plăcea ca publicul să rămână cu impresia că, în ciuda pericolului iminent, există în continuare speranță și că, totuși, putem privi înainte prin iarna nucleară către primăvară, dacă o facem împreună și dacă luptăm pentru ideea de comunitate.

© Eugenia Tănase

Echipa performance-ului:

Biletele sunt disponibile aici.

© Eugenia Tănase

Coordonat de Călușul Poetic, programul Bond(ing/age) își propune consolidarea rețelelor culturale active și sprijinirea creatorilor care își desfășoară activitatea la intersecția dintre literatură, arte vizuale, performance și practici interdisciplinare. Inițiativa e concepută ca un spațiu colaborativ în care artiștii pot să dezvolte proiecte noi, să găsească parteneri de lucru și să beneficieze de structuri de sprijin cultural adaptate generației actuale de creativi.

Călușul Poetic este o inițiativă independentă dedicată promovării culturii scrise, dezvoltării comunităților literare și stimulării colaborărilor interdisciplinare.