Între 2014 și 2021, de la Cluj și Așchileu, Rodion Ladislau Roșca, cunoscut ca Rodion G.A., unul dintre pionierii muzicii electronice românești, a fost pentru mine mai mult decât un nume important din istoria sunetului local. A fost un mentor: mi-a transmis nu un set de tehnici, ci un fel de a asculta lumea și de a mă exprima.
L‑am cunoscut într‑o perioadă în care căutam, împreună cu trupa mea, Crowd Control, o direcție mai focusată. Rodion ne‑a oferit‑o fără să ne‑o impună, pur și simplu fiind el însuși, cu acea curiozitate neobosită față de sintetizatoare, ritmuri și texturi care sfida compertimentarea genurilor. Rezultatul cel mai concret al acelei relații a fost coverul meu, realizat împreună cu frații Răzvan și Cosmin Gabar, al piesei lui Rodion, „Paradox”, produs de Fierbințeanu, cu un clip semnat de Serghei Chiviriga. „Paradox” a fost o încercare de a traduce vocabularul lui Rodion într‑un limbaj al generației noastre: sintetizatoare și riffuri de chitară din 1979 repuse în dialog cu o producție contemporană, o fuziune care privea simultan spre trecut și spre viitor. De la electro fusion făceam un efort către un sound new wave.
După moartea lui Rodi în 2021, am remixat piesa, împreună cu Petru Bîrlădeanu, într‑o direcție dub și jazz, scoțând la iveală straturi pe care originalul le sugera doar în surdină. A fost momentul în care am înțeles că moștenirea lui Rodion, în loc să fie un bloc fix de referințe, este un material vibrant, care se poate extinde, distorsiona și reinterpreta fără să‑și piardă esența.
Această elasticitate a influenței lui mi se pare fundamentală, pentru că nu sunt singurul care a simțit nevoia să‑i dedic o parte din munca mea sonoră. Albumul meu, OBEAH – Joy, îi este dedicat lui Rodion. Dar la fel a făcut și Daniel Boiangiu, aka DENIS, care și‑a dedicat albumul Cuțitul de Argint memoriei sale, incluzând un cover după „Satul de Rouă”, una dintre piesele rock definitorii ale lui Rodion de pe albumul lui dedicat mamei sale, Rozalia. Două trasee artistice distincte, o singură sursă comună: dovada că Rodion G.A. este un punct de plecare pentru mai multe generații de muzicieni români.
Cred că merită menționate și alte trupe cu care a colaborat Rodi, precum Steaua de Mare și labelul Future Nuggets, care a facilitat apariția primelor două albume ale lui Rodion, Lost Tapes și Misiune Spațială Delta, la Strut Records, în Londra. După care au venit colaborările cu Mameen și Mark Stewart.
De aceea, evenimentul pe care îl pregătim la Zadar Bar este o întâlnire a acestor traiectorii. Vom proiecta materiale vizuale legate de opera lui Rodion și vom asculta, împreună cu publicul, albumele lui. Va urma o discuție între mine și Denis, în care vom vorbi despre cum influența lui Rodion s‑a filtrat prin practicile noastre atât de diferite: eu venind dinspre dub, industrial și poezie sonoră; Denis, dinspre rock, punk și alte sunete ale muzicii contemporane românești.
Ce sperăm cu acest demers este să arătăm că Rodion G.A. nu aparține trecutului. El trăiește prin felul în care noi, cei care i‑am fost apropiați, continuăm să tratăm sunetul ca pe un teritoriu de explorare, nu de conservare.
Iar în asta, cred, stă adevărata lui moștenire: nu într‑o arhivă, ci într‑o serie de gesturi creative care refuză să se stingă.
