fiecare își dorește
să-l întîmpine cît mai călduros
pe tînărul fotograf yemenit
de ce nu scoatem nicio vorbă
de ce ne furnică pielea
la vederea mustății înguste
a ochelarilor a siluetei străvezii
puroiul uscat din jurul ochiului
interpretat de urgență ca
o reacție emoțională halena zaharoasă
traversăm pe sub grinzile albe
ale palierului pe lîngă șemineul înnegrit
îți place colonia climatică
în care ne-am închis ca să respirăm
îmi place
în cartierul viitorului îmi lipesc
buzele de tabloul supradimensionat
reprezentînd o felie de pepene cu sîmburi
degetele fine apasă pe declanșator
pulpa miroase pe măsură umflîndu-l
și îmi trec palmele mînjite de suc
prin părul celui care mă apreciază
trebuie să muncesc să-i dau un sens
oricît de ridicol sau de nefondat
crede-mă e mult mai rău să nu
să ieși în lume gol scuzîndu-te
am fost învățat să înnod și deznod
am fost avertizat că te voi îndepărta
alerg în urma ursului turbat
cu o cădelniță unde ard plastic
într-o după-amiază de primăvară în care
lumina odihnită incinerează verdele crud
am stat deoparte cînd trebuia să intervin
mi s-a recitat constant din evanghelia ocru
e și ăsta un chip al lașității
fuga de responsabilitate cînd
îmi exersez respirația în spațiu deschis
fără să mă mai gîndesc la modul în care
și piciorul tău afumă bumbacul
pe care îl îmbraci din obișnuință
am fost pregătit pentru hibridizarea afecțiunii
mi s-au pus în vedere riscurile loialității
însă niciodată nu a fost atît de rău
niciodată n-am călcat atît de strîmb
și cine culege cicoare în urma mea
riscă să își rupă gîtul
tatăl nostru care ne angajezi pe toți
păstrez speranța că în fiecare seară
vom coborî grilajele de fier în același timp
că pîntecele saturat de polizaharide ne va
expulza deodată pe asfaltul bulevardului
în schimbul cîtorva micrograme
de material genetic și al scăderii
calității cantității rămase
tatăl nostru lucrează din greu
la primatul genelor sociale de circumstanță
astfel că sororitatea își încălzește umerii
și mai departe de broiler femeile recunoscînd
că asta le ajută să uite de toate acele
mărunțișuri cotidiene care le înjumătățesc
beta-endorfinele iar
frăția depășește arealul neoanelor pîlpîitoare
avînd convingerea că timpul
pe care și-l organizează în funcție de
intensitatea simpatiilor suprascrie
pînă la urmă orice pretenție capitalistă
de a progresa
tatăl nostru care ne angajezi pe toți
în bazinul îndulcit al căruia înotăm cu toții
tu ne iei mult și ne dai mult
