te pomenești că dintele ăsta o să-i spun
marius sau muriel hai lasă fițele mai bine marius vrea
să-și ia rămas bun nu mai e chiar tânăr
nu mai e chiar fericit
ia spune câte limbi te-au atins promit
că nu mai desfac berea cu dinții că
nu mai strâng din dinți că MĂ EXPUN
dinții rezistă sute de ani unele dintre cele
mai fascinante lucruri pe care le știm
despre noi le știm fiindcă ne-am studiat
dinții nu prețul la un cabinet în berceni sau colentina nu
cât mai e ața dentară la catena sau mega
cât dinții dinte vine din lat. dens
dar acum mai mult ne interesează densus
hai marius (sau muriel) ia-ți
inima în dinți, mai rămâi
fii bun și scuz[
echilibiristica firavă
a dgetelor pe tastaturp
la ore de zăbavă.
răvășit la emoție
(viața dă, inima cere).
pe cât vorbim de schimbare, pe atât
ne e de frică. două străzi mai încolo
știu
un cuib de turturică.
coboară puțin
tonul vocii – suprimă
că ești uns cu toate alifiile
mai puțin una
și știi și care. nu-i de vânzare
(a completat amabil). e sentiment,
e lavabil.
un curier mi-a adus o lenjerie nouă de pat,
așa-i că-i drăguță?
să cânt să lucrez
să văd să bat
să dorm să iubesc
să cobor să hotărăsc
așa e exemplificat conjunctivul
pe wikipedia; finuț,
dar căutat, zice, și mai știi, întreabă,
cu voce pe jumătate de copil, pe jumătate îngrijorată,
cum ai ajuns să afli asta?
(uber)
eu am noroc aicea la mine doar picură da’
lasă frate
tot ce vine din cer
intră-n pământ
mi-a spălat-o dumnezeu voiam
s-o șterg pe la uși că știi că o iau razna
când e pătată p-acolo
cea mai șmecheră spălătoria aia
și spumă și ceară tot ce vrei
și-acuma dacă mă aruncă
spre jilava încolo
am luat periferia.
