Evoluție
La început a fost strigătul dens
unirea soarelui din miezul ovulului roman
cu cel mai agil lup dacic
După marea explozie primordială
materia a mistuit dizlocat încorporat alte materii
Nimeni și nimic nu e fără de pată
Conchistadorii bând pulque pe ruinele revoltei aztece
și noi alungând puradeii de pe teren
Agilitatea și gălăgia amestecate în conglomerat
vag amenințător Burțile lor scoase-n afară
lezau principiul îmbogățirii cinstite
Regulile lor arbitrare de neînțeles
Religia lor gluma unui copil sadic
abandonat în mijlocul junglei
Sălbatici cărora le lipsesc foarte multe ca să fie ca noi
Sălbatici care nu vor să fie ca noi
Asta strigau microgesturile noastre
Am chinuit animale și verișori și nu s-a aflat
Am folosit oameni în scopuri meschine și nu s-a aflat
Îmi pare rău că se transmite mai departe
cutia metalică a medicului este ascunsă în trusa torționarului
în cutia metalică un breloc pufos și îndemnul
scris pe un post-it Vindecă-te singur și cu Ajutorul celorlalți
În petrecerea generalizată a incluziunii și egalității
copilul e ridicat undeva foarte sus deasupra capului
Pe el trebuie să-l ferim să nu fie mai egal și mai inclus
dar nici mai privilegiat decât noi
Există o zonă gri care să-l ferească de confruntări
un aparat instituțional care să-l scape de consecințele morale
Contaminarea continentelor cu sângele albilor
și refluxul raselor lăsate în mizerie de bătrâna Europa
Ochelarii VR și pisica sfinx strângându-l tandru de gât
pe fiul adolescent cu coada ei gri-șobolan
X
Funigeii plutesc în echilibru pe senin
ultima ejaculare a unui moșneag senil
turiștii englezi vorbesc Europa de Est
în gura lor Ceaușescu – ceramic bibelou
Lumea e un loc periculos
nuca cedează sub călcâiul asistentei de la neuro
Se aranjează nervos gulere la intrarea în biserică
Un motociclist își încheie casca
luându-și ambele mâini de pe ghidon
Urmează curba
Pândesc următoarea sinusoidă a dopaminei
îmi pregătesc placa
de fost campion la placă
Viața e un pericol necesar îmi spun
Purgatoriul lui Dante proiectat
în esperanto pe ecranul obturat de zid
Acest caz straniu de mitofrenie
senzația că trăim la periferia unei lumi
imaginate de Philip K. Dickens
Suntem aici responsabili maturi
plini de curiozitate intelectuală
dar pielea și viscerele ard uneori
în ritmul unui rateu de raliu
Suntem mucoșii anilor nouăzeci
care visează la libertatea de atunci
dizolvați în făcătură și contrafăcătură
în materie devastatoare multicoloră
saponificându-se încet ca acidul palmitic
Micul Ich
Când inteligenţa artificială o să ne poată vorbi nuanțat despre război, despre victime și agresori, despre accesele noastre periodice de iraționalitate, despre micul Ich refugiat în psihoschema care i-a permis să se dezvolte și să crească până la dimensiunile unui aisberg de neînduplecat, mașinărie de ucis aspirațiile aproapelui, când inteligenţa artificială o să ne vorbească despre pana de metal, micul Ich, înfipt între tine și tine, mine și tine, pentru fixare, pentru detașare și înțepenire în ignoranță și nepăsare, când sfaturile ei o să dizolve pana de metal, atunci o să-l lăsăm să ia decizii pentru binele nostru. Ca apoi să ne inducă vinovăția veșnică pentru distrugerea ce-am săvârșit-o. Și o să vedem că o să fie bine.
