ölme
orhan pamuk are un roman în care
orhan pamuk este un personaj care
scrie la persoana I
povestea de dragoste imposibilă
dintre kemal și füsun
i-am dat bărbatului pe care
îl iubeam romanul ăsta
în turcă lütfen ölme
înseamnă te rog să nu mori
lütfen ölum înseamnă te rog să mori
ölum înseamnă moarte
ölme înseamnă și moarte și nu muri
lütfen înseamnă te rog
cândva între noi
s-a întins un întreg oraș
un istanbul
un frig geografic
pe care îl gustam cu fiecare
respirație
ăsta era gustul aerului
temperatura dintre noi
tot ce am reușit
a fost să fim fericiți
și să ne evaporăm
ca aburii pe care îi rupeam
cu dinții
lütfen înseamnă te rog
dacă aș fi reușit să intuiesc că trăiam
cea mai fericită clipă din viaţa mea,
n-aș fi pierdut-o niciodată
așa începe muzeul inocenţei
ölme înseamnă și moarte și nu muri
sonjia lyubomirsky spune că
fericirea depinde în proporţie de 50%
de genetică, 40% de propriile acţiuni și
10% de circumstanţe
uite că
genele noastre estice
n-au contat
mare lucru nu am făcut
iar circumstanţele au fost
nepotrivite
și totuși
am fost
niște bovarici inutili
nu am învățat nimic din romanul ăsta
nu am desprins nicio lecție din muzeul ăsta
ne-am găsit speranţa ca niște cititori naivi
pot spune totul exact așa cum a fost
nimeni nu va ști dacă e adevărat
ölum înseamnă moarte
bosforul întunecat ca un nor de fum
în plămânii noștri decupaţi
din casele noastre care miros a alţi iubiţi
am respirat același aer în orașul
cu apusuri sângeroase și rugăciuni
difuzate ca o pâclă densă
peste agitaţia urbană
am existat cu adevărat
între baclavale cu fistic
ceaiuri și cafele tari
câteva momente
am gâfâit nopţile scurte când urcam
străzile în pantă
ne-am ameţit de la yeni raki
și am râs în porturi
am băut ceai de trandafiri și coniac
ca să ne încălzim
paşii ăia care rămâneau
pe zăpada proaspătă a dimineţii
când plecai
pașii ăia o să rămână
ţesătura fericirii mele
100% pamuk
muzeul inocenţei unde
am lăsat o poezie în sertar
și coincidenţele
care mi-au înmuiat dinţii
cititorule ar spune pamuk
dacă mergi să cauţi poezia
în sertarele din muzeul inocenţei
să nu te gândeşti decât că
am fost un personaj
și asta nu înseamnă nimic
pentru că atunci
am avut o viaţă fericită
lütfen ölum înseamnă te rog să mori
lütfen ölme înseamnă te rog să nu mori
de multe ori voiam să ne rugăm să
nu murim
dar spuneam lütfen ölum
lütfen ölum din greșeală
există o memorie a obiectelor
pe care nu o poţi nega
există un adevăr incontestabil
în aeroterma care ne încălzea
există un adevăr în cizmele
ude
un adevăr în ce nu înțelegi
acum
ne vorbim ca în faţa unor
morminte
iar inima mea a devenit cel mai
greu lucru de pe pământ
de oriunde ai arunca-o
va cădea
în istanbul
am greșit ölum și ölme
noapte bună, dragostea mea
încearcă să dormi să pară
un vis noaptea asta se va sfârși
dimineața vom aprinde toate
luminile & pulsurile noastre
se vor șterge separat
nu știm ce să facem cu libertatea
cu lumina cu căldura
închid ochii și visez
la istanbul
ca un petrolier scufundat
o epavă pe care nu o pot
pronunţa corect în limba ta
lütfen înseamnă te rog
să-mi ignori respiraţia
rară și grea
e un bosfor în plămânii mei
o centrifugă cu un apus oriental
să nu te sperie oasele mele
care trosnesc
mă împachetez
ajungem în curând
înapoi de unde am plecat
de multe ori voiam să ne rugăm să
nu murim
dar spuneam
lütfen ölum
chimia tristeţii
în spaţiul public dintre lovituri
porumbeii pe care statul i-a cumpărat
pentru ambient zboară până mor
statele fac schimb de bunuri
păsări, morţi și vii
iar la final
noi nu mai știm unul
de altul
și numim asta soartă
spaţiul
dintre interacţiuni
a fost poluat
de mașinăriile pe care am crezut
că le putem înfrânge
zgomotul
a diluat aerul și a aruncat
tone de cărbuni
între mișcările noastre
nu ne-a mai rămas aer
pentru vestele de salvare
roţile mașinilor sunt
tapetate cu carnea baloanelor
de la ultima noastră victorie
de atunci suntem
două corpuri glazurate cu sticlă
pe care amprentele
altora luminează
în faţa noastră ţigările stinse
ca două avioane prăbușite
ne amintesc răul pe care nu
l-am putut opri cauzele
pentru care am luptat
fără să alinăm pe nimeni
citim fumatul blochează
arterele și vrem
pentru că
spaţiul
dintre noi
a devenit un chibrit ud
ne privim și transpirăm
benzină
complet inutili complet învinși
statul o să ne vândă pe piese
& nu va crede în noi
iar cauzele vor fi
bineînţeles
naturale
accept
că oricât de aproape
atomii nu se ating
cum credem noi
niciodată
cred în doliu
în toate pozele
te-am prins cu spatele
am intrat în biserici
ca să mă răcoresc în
zilele toride de vară
de atunci
cred în doliu
mi-ai spus
că ceva e
iremediabil
greșit
în mine
adu
amorsa
șpaclul
lavabila
folia
ne-am iubit între noi
ca proștii
până nu a mai rămas
nimic de zis
tu ai fost o casă
eu uit să mă descalţ
ce ordine va fi fără
magneţii de pe frigider
sexul igienic
intimitatea cu care
ne întorceam spatele
când o să-ţi lipsesc
șoptește-mi ce vrei
în găurile pe care le-am lăsat
pe pereţi
întinde-ţi pielea pe ei
amintește-ţi
corpul pierde căldura
zidurile rămân mereu reci
