Așteptare
Se teme de ceva, dar nu știe de ce anume. Își repetă în minte cuvinte liniștitoare, însă nu au niciun efect.
În mașină cu Vali, cutreierând sate și orașe, mă simțeam uneori ca o găina care știe să apese clapele pianului cu ciocul și e plimbată prin țară ca o atracție de circ, o ciudățenie a naturii care-și joacă numărul pe peroanele goale ale gărilor.
Se teme de ceva, dar nu știe de ce anume. Își repetă în minte cuvinte liniștitoare, însă nu au niciun efect.
– Ce să mai zic, în sfârșit era dezlegare la sex și pentru mine…
Pe Gladiolelor, nici până-n ziua de azi nu s‑a aflat cine a inundat terenu de rugby din spatele blocului.
De s‑ar umple lumea, ca un bazin. Ar porni prin apa adâncă și întunecată, ar lăsa‑o să‑i desfacă pulpele, și‑ar deschide și închide coapsele până ar simți arsuri în piept.
Ieșirile întortocheate ale autostrăzii sunt marcate printr-o serie de sensuri giratorii în care mașinile intră și ies ordonat, ducând la destinație pasagerii care sorb din cafea și verifică telefonul
Părinții ne-au învățat să fugim. Era genul de fugă pe care-l practici când stai pe loc. Fugi fără să te vadă nimeni. O iei la sănătoasa în interior.
Orașul e tăcut, dar nu e mort. Nu mai e mort. Cenușa s‑a așezat peste clădirile fără geamuri, peste străzile goale, peste ultimele fragmente ale lumii care a fost. Dar astăzi, pentru prima oară…
Contrarevoluția e transmisă în direct. Cea mai fierbinte vară din istorie. Valuri de căldură, incendii de vegetație, pene de curent. Aerul însuși pare o pedeapsă – dens, stătut, mirosind a plastic…
Te părăsesc rapid și cu o notă de regret, vehiculul cosmic mă învăluie și mă teleportează undeva în Asia, probabil Vietnam, probabil Ho Chi Minh City.