Aici memoria ți-e descompusă în taguri.
E de la sine înțeles că nu vreau să fac aici nici morală, nici retorică normativă și nici nu vreau să pretind, după obiceiul secolului XX, că e neapărată nevoie de o poetică.
Aici memoria ți-e descompusă în taguri.
mă distanțez de greutatea pielii
strânsă la apă franjuri. când nu dorm,
mă dezleg peste toate celelalte paturi nefăcute;
când stau pe spate, mă imaginez mică.
Biroul din stejar sculptat de A.
stă lipit de fereastră și eu
privesc la poligonul format de cele două blocuri din față
ciorile care se zbat să-și găsească locul
Nu mai puțin de 6 ore, nu mai mult de 9, pentru supraviețuire.
Nu mai puțin de 6 ore, în transă, visând la ceea ce ziua nu poate permite.
certitudinea nu a dispărut ci doar
a încremenit și-acum se năruie
cîte puțin
Vreau să dau un telefon
Să‑mi răspundă sufletul meu
Să zică alooo
Eu să-l întreb ce mai face
uneori sunt eu în zilele de duminică
știi atunci când lumea merge la biserică
și eu nu pentru că
nu m-am împrietenit cu nimeni de acolo