poeme

nu râvni la ficatul altuia când mațele tale atârnă de foame de plictiseală de sărăcie dependență de tutun nici când îți plouă în gură cu acid radioactiv de poftă

Cântecul meu e despre o lene ancestrală și meridională strălucește stins în ochii pisicilor suflă pe ascuns în jăratec aude strigile de noapte peste răcoare se așterne altă răcoare

copilul simte-adesea senzații bizare la vârsta la care din ceruri legiuni de-arhangheli

pierdut între mărăcinișurile și gardurile glisante, sanitare între trotuarul surpat al cetății și dealurile verzi ca o ferigă cu oțetari crescuți din rafie în loc de lei flancând intrarea

eu două luni să mai rezist atât dup-aia ieşi tu iar băncile răsar ca ghioceii miroase a lemn ud

Aici memoria ți-e descompusă în taguri.

Biroul din stejar sculptat de A. stă lipit de fereastră și eu privesc la poligonul format de cele două blocuri din față ciorile care se zbat să-și găsească locul

mă distanțez de greutatea pielii strânsă la apă franjuri. când nu dorm,mă dezleg peste toate celelalte paturi nefăcute;când stau pe spate, mă imaginez mică.

Nu mai puțin de 6 ore, nu mai mult de 9, pentru supraviețuire. Nu mai puțin de 6 ore, în transă, visând la ceea ce ziua nu poate permite. Biologie:…