Paul Gabriel Sandu (n. 1986, Reșița) a publicat un roman și două volume de poezie, și-a scris doctoratul despre Husserl în Germania, a tradus din Schelling, Habermas și Heidegger, iar acum e lector la Filozofie în București.
Laurențiu Dulman: Salut, bătrâne! Să începem abrupt: ce șanse dai stângii românești pe fundalul ăsta dominat de conservatori și neolegionari? Ai fost în Demos, iar acum ești președintele unui mic partid, ACTIV, deci cunoști bine oamenii de stânga de la noi, așa că spune-mi: ce facem bine și ce facem mai degrabă modest?
Paul G. Sandu: Salut, bătrâne! Aș fi vrut să pot spune că e o întrebare dificilă. Dar nu cred că pot da dovadă de atât optimism. În contextul politic internațional actual și ținând seama de avântul agresiv al naționalismului pe plan intern, stânga rămâne doar „o idee bună”. Și nu e nicio îndoială că mișcările sau partidele de stânga nou apărute au contribuit la asta. În primul rând pentru că nu și-au înțeles bine misiunea: aceea de a apăra statul social, aflat sub asediu de câteva decenii. Dar și pentru că nu au reușit să se consolideze într-o mișcare unitară și s-au angajat deseori în dispute inutile pe teme prea puțin relevante pentru spațiul social și politic românesc. Au vrut să instruiască publicul, în loc să încerce să-i înțeleagă nemulțumirile și nevoile, în loc să-l reprezinte. Dar au fost și câteva reușite, câteva victorii de etapă, cum s-a întâmplat, de exemplu, în cazul celebrului referendum eșuat pentru familia tradițională. Cu toate că celebra Coaliție pentru Familie a ajuns în parlament și visează la majoritate ținând post negru.
L.D.: Care crezi că sunt preocupările publicului pe care ar trebuie să le reprezinte un partid de stânga de la noi?
P.G.S.: Aici cred că răspunsul e mai simplu și îl putem găsi în diversele sondaje făcute în ultimii ani: insecuritatea economică, accesul la serviciile de sănătate, starea sistemului de educație etc. Dar cred că sarcina unui partid de stânga este să vină cu un proiect de țară credibil, să propună o viziune de dezvoltare pe termen lung prin care să încerce să rezolve marile clivaje sociale și economice dintre regiunile țării noastre, să formuleze un plan pentru gestionarea crizei demografice majore cu care ne confruntăm, să transfere povara taxelor și impozitelor de pe muncă pe capital – chiar BNR a observat recent că munca e suprataxată, iar capitalul subimpozitat –, să găsească soluții la criza din educație etc. Dar cred că mai important decât asta e să reconstruiască coeziunea socială și credibilitatea statului – ambele grav afectate de ultimele crize cu care ne-am confruntat –, să redea românilor sentimentul că statul îi apără, că modul lor de viață nu este sub asediu. Trebuie să mărturisesc însă că nu știu dacă și în ce măsură lucrul ăsta este posibil. Poate și pentru că am ajuns într-un punct în care clivajele sociale, politice și economice sunt atât de întinse și atât de adânci, încât s-ar putea să fie ireversibile.
L.D.: Apropo de taxare, de ce crezi că am ajuns în punctul în care avem printre cele mai mari taxe pe muncă și printre cele mai mici taxe pe capital din Europa?
P.G.S.: Cred că nu există o singură cauză, ci mai multe, dar toate țin de un anumit model de dezvoltare, centrat pe încurajarea cu orice preț a investițiilor străine, dublată de menținerea competitivității economice cu prețul păstrării unor salarii minime la niveluri echivalente cu sărăcia, care s-a impus din 2005 încoace, odată cu introducerea cotei unice. După criza economică din 2008/2009, urmată de celebrele măsuri toxice de austeritate, statul social a fost demantelat, iar costurile crizei au fost trecute sistematic asupra cetățenilor cu venituri medii și mici, sub pretextul că trebuie salvată economia. Asta nu a făcut decât să accentueze discrepanța dintre taxa pe muncă și cea pe capital. Și așa am ajuns în situația să fim, potrivit ultimelor date Eurostat, pe primul loc în Uniunea Europeană la capitolul sărăcie. Potrivit raportului, în 2023 aproape o cincime dintre români s-au confruntat cu privațiuni materiale și sociale grave, ceea ce spune multe despre eșecul acestui model economic și explică frustrarea unui larg segment al populației față de elitele care le explică neîncetat cât de bine le merge, de fapt. Cred că votul pentru Călin Georgescu ar trebui privit și în această lumină. Dar mi se pare că asta e deja o altă chestiune.
L.D.: Să vorbim tocmai despre asta: e clar că elita politică și-a cam pierdut funcția de reprezentare, dar oare noile partide (ultra)conservatoare și de extremă dreaptă care au apărut la noi în ultimii cinci ani chiar îi reprezintă pe cei nemulțumiți sau doar îi exploatează populist? Adică apariția partidelor AUR, POT și S.O.S. chiar reflectă un viraj ideologic al publicului către dreapta și neolegionarism?
P.G.S: Cred că aceste partide extremiste – de la noi și de aiurea – sunt expresia frustrării profunde a oamenilor care, sub o formă sau alta, au fost lăsați pe dinafară, care și-au simțit modul de viață amenințat, care au simțit că valorile lor sunt sub asediu, că li se cere să renunțe la ceea ce sunt fără să primească ceva concret în schimb. Foarte mulți oameni nu au avut prea multe de câștigat de pe urma integrării în UE sau, oricum, nu le e clar ce au avut de câștigat – ceea ce e același lucru. Iar criza din 2008/2009, când austeritatea ne-a fost impusă „de sus”, a rămas foarte prezentă în imaginarul colectiv.
La asta se adaugă faptul că sute de mii de familii au fost destrămate, iar milioanele de oameni care au plecat plini de speranță „dincolo” nu prea au reușit să se integreze, ci, dimpotrivă, s-au enclavizat. Asta și pentru că muncitorii români au fost de multe ori tratați ca angajați de mâna a doua și nu s-au bucurat în niciun caz de toate drepturile cuvenite. Sunt o mulțime de povești despre asta, o mulțime de cazuri de abuz, de la cele mai grave la cele mai subtile. Iată de ce diaspora a ajuns să voteze masiv AUR și POT. Pentru că partidele astea dau glas acelei frustrări pe care o încearcă foarte mulți dintre concetățenii și concetățenele noastre. Reprezintă furia, frustrarea și disperarea lor, fiind tocmai de aceea profund distructive. Reprezintă lipsa lor crescândă de încredere în partidele tradiționale. Și, într-un anumit sens, nu sunt de condamnat. Dacă reprezintă un viraj spre dreapta? Cred că da.
În sensul în care sunt expresia respingerii noului și îmbrățișării familiarului, a valorilor „tradiționale”. Reprezintă un viraj spre dreapta și în măsura în care putem vorbi, fără îndoială, de o schimbare a atitudinii față de „străin”, față de celălalt. În situații de criză, cum e cea de acum, vrem să fim doar cu „ai noștri”. Și mi-e teamă că toate aceste atitudini și tendințe se vor radicaliza în perioada următoare, având în vedere contextul internațional. De faptul că suveranismul nu e decât – în cel mai bun caz – un cuvânt gol se va convinge toată lumea destul de repede. Nu știu dacă suficient de repede.
L.D.: În încheiere, spune-mi la ce proiecte lucrezi acuma, că tu mereu ești prins cu câte ceva: când nu scrii poezie, ba traduci ceva incredibil de greu, ba scrii un proiect de cercetare sau o carte pentru copii.
P.G.S.: Sunt, într-adevăr, într-o perioadă foarte încărcată, dar mă întreb tot mai des ce merită cu adevărat în contextul ăsta intern și internațional. Ce ar trebui făcut? Cum putem contribui – dacă putem – la sănătatea climatului politic și social din România? Am hotărât ca anul ăsta să țin un curs de introducere în teorie critică la Facultatea de Filozofie, la care am început să lucrez din vară. Cred că e mare nevoie de așa ceva. În același timp, sunt deja aproape doi ani de când am început să schițez liniile generale ale unei cărți despre Socratele platonic – de fapt, e o reflecție asupra raportului dintre individ și societate. Mai am câteva proiecte la care lucrez, dar sunt încă în fază incipientă și mi-e teamă că, dacă le destăinui, s-ar putea să se veștejească. Dar mă bucur să particip la proiectul ăsta nou și ambițios și îmi doresc să contribui cât mai substanțial la el. Așa că-ți sunt recunoscător pentru invitație și pentru dialogul pe care l-am avut.
L.D.: Mulțumesc și eu, maestre, s-auzim exclusiv de bine!
