© Ioana Dumitrescu

n-ai cum să scoți din corpul meu tot excesul

lumină și poze pe nokia C3

când ningea

lingeam fulgii de pe mănușile căptușite

d. îmi spunea că are gust bun că te hidratează

și mai bine mâncăm zăpadă decât să bem atâta apă 

în orășelul copiilor unde mașinile aveau o culoare de petrecere kitsch

ne făceam poze cu telefonul nokia furat

completam circuitul luminilor cu fețele noastre extaziate

d. zicea că o să‑și piardă virginitatea la 18 ani iar eu am crezut‑o

pe atunci credeam că e o vârstă respectabilă 

parcă încă o văd cum

îmbrățișa brazii înțărcați de lumină cu prezența ei

își trecea limba peste palmă și îmi zâmbea

cândva era așa frumos să respir lângă ea

să ne culce noaptea cineva să ne țină în brațe 

ne întâlneam în apartamente strâmte

în martie pandemic

costumate în euphoria sunt jules tu ești rue și ești cea mai frumoasă

așteptăm înfrigurate șoferul de uber

vorbim despre zodii pe bancheta din spate

dansăm iluminate de becul rozaliu coralin

still don’t know my name 

nu știu cum să‑i spun șoferului de uber că mi‑am petrecut revelionul cu ai mei vorbind cu tine pe net

ne‑am sunat la 00:00 pe facetime 

internetul ne‑a filtrat fețele a fost crazy rău

așteptam să se termine seara mă gândeam la cum m‑ai întrebat dacă ar merita sau nu să te dedici unei relații la distanță

șoferul de uber asculta duios în timp ce făcea sensul în mărăști

n‑am fost niciodată în situația ta

cred că cel mai bine e să fii sinceră

sexualitatea e complicată și uneori suntem prăjiți de dorință și mesaje încifrate

dar ce să zic

cele mai proaste sfaturi le dau la 3 noaptea și singurii martori sunt șoferii de uber

degeaba mănânci struguri sub masă dai dracu’ cu capul

lui taică‑tu îi scade concentrația de oxigen

happy new fucking year

nu cred că e cel mai bine să fii sincer 

de fapt

e cel mai de căcat sfat pe care l‑am dat

cu toții ne dorim să fim ținuți de o pâslă moale și fină

să ne culce noaptea cineva să ne țină în brațe 

ascultăm o piesă de la delia

noaptea are gust metalic 

orașul inspiră greu

riduri pe fața planetei

cloșca de aur

spune‑mi în ce mod înțelegi rețelele lumii

eu le cunosc pe toate

ca pe dosul de palmă

palmele mici de copil transpirate tăiate de lanțul zimțos al leagănului

soarele străpunge atent prin crusta de pe genunchiul stâng

am o mică zumzăială în mine

și o împart cu lumea

luați din mine

cum luam cu tine pâinea caldă de la brutăria din colț 

după ce dădeam shotul la un leu 

mai‑marii metalelor (ăia libidinoși) cu mâinile ferme și buzele întredeschise 

mă luau după umăr

it’s on me

is it though?

hiper‑pigmentul acestei amintiri

blocate pe un polaroid vechi

suntem noi

în berăria improvizată în curtea din spate

aici se întâmplă nenorocirile

și încerc să înțeleg de ce podelele scârțâie

și mă sărută guri scârboase

memorez fiecare turnură de situație

sunt ființa gregară a sudului 

poemul apropierii și al transpirației

alerg printre firele de iarbă coapte de soare

mestec coaja tare a strugurilor 

gurile lumii se adună și‑mi țin isonul

ia din mine cearta de cartier

țigara la bucată cojile de semințe crăpate aruncate prin scuipat

nopțile pierdute

când mergeam pe jos la drive through

cimitirul cu proliferări grețoase 

ceara adunată în păr

stratificarea asta zeloasă de hormoni

ești băiatul cel mai frumos din cartier

eu sunt găina care umblă decapitată în curtea din spate

berghain

îmi spunea că să‑ți dai md e o experiență transcendentală 

(gen z și căutările de experiențe notabile în viață)

hai să umplem diverse goluri mai mici sau mai mari

am ieșit de trei ori nesoluționat

toată lumea e impulsivă toată lumea se caută fără să se înțeleagă

și se cunoaște pe jumătate la vârsta asta.

cum să extrag experiență din toate astea?

din reflexia mea în oglinda asta murdară de amprente,

din durerile astea de cap

câtă frumusețe ai tu în tine 

când tot excesul ăsta al tău ți se descompune în palme și plete

nu știu ce‑mi rămâne din momentele astea

trebuia să mă duc la capătul orașului 

să inspir aerul stătut din camera ta de it‑ist average

printre hainele aruncate și țigările rulate

probabil am fi putut să ne vedem eventual și după

să nu‑mi mai răspunzi la mesaje 

te‑am văzut mai târziu oricum 

în plină vară la electric

erai deja cu alta

pariu că dormeați prin corturi

îmbrățișați unul în altul în lumina aia sufocantă de dimineață 

pasând de la unul la altul low‑ul de după

și un sex înghesuit și mediocru

dar cu ea puteai face lucrurile astea

eu eram prea studentă la litere

în seara aia tremuram din ceva motiv

nu știu dacă erau emoții sau excitație

dar corpul nu‑mi mai răspundea la comenzi.

voi în ce moduri v‑o dați?

dimineața vă sărutați cuminte cearcănele unul altuia?

n‑ai cum să scoți din corpul meu tot excesul

toată dorința de a cuprinde momentul ăsta

în explozia lui cerească de viață și pasiune

dintr‑o fată cu un corp ca al meu (un corp care tremură)

nimic nu m‑ar trage mai aproape de cortul tău 

tot excesul tău a rămas departe de mine.

Rebeca Oanță