În campania electorală, Trump a repetat până la greață că va pune capăt războiului din Ucraina în 24 de ore. Evident că acest lucru nu s-a întâmplat. N-avea cum să se întâmple. Trump însă nu doar că nu a pus capăt conflictului care durează deja de trei ani, dar a reușit, în câteva săptămâni, să slăbească în diverse feluri poziția de negociere a Ucrainei. În primul rând prin atitudinea ostilă față de Ucraina și de președintele său, în al doilea rând prin atitudinea ostilă față de aliații europeni, iar în al treilea și mai ales, prin atitudinea cel puțin ambiguă față de NATO. Care, după cum a devenit limpede pentru mai toți liderii UE, nu prea mai înseamnă mare lucru pentru Trump; sau, mai grav, este doar o piedică în anexarea unui teritoriu, Groenlanda, aparținând unei alte țări NATO, intenție asupra căreia Trump a insistat în repetate rânduri, chiar cu secretarul general al Alianței alături, într-un episod care a atins o culme a grotescului. În fond, ce ar putea însemna NATO pentru Trump, când UE nu este pentru el decât o organizație care profită de pe urma SUA și, prin urmare, un adversar?
În decurs de câteva săptămâni, zeci de ani de eforturi ale SUA de a-și clădi și consolida alianțe și parteneriate au fost aruncați în aer, iar instituțiile internaționale înființate sub egida Americii la finalul celui de Al Doilea Război sunt pe cale să își piardă orice relevanță.
Haosul produs de administrația Trump este însă foarte util Rusiei. Și în ciuda eforturilor propagandistice extraordinare atât din partea americană, cât și din partea rusă, este tot mai limpede că Putin nu e deloc interesat de pace și nici măcar de încetarea focului. La urma urmelor, după trei ani de conflicte sângeroase și câștiguri teritoriale minore, Putin a ajuns, în sfârșit, în punctul în care și-a dorit. A mizat pe faptul că susținerea Ucrainei va scădea treptat și că societatea și armata ucrainene vor ajunge, în cele din urmă, în pragul colapsului.
Putin n-a continuat războiul, timp de trei ani, pentru câștigurile teritoriale de câțiva kilometri, pentru cele câteva sate cucerite cu pierderi umane și materiale imense, ci pentru a aduce Ucraina în pragul imploziei. Căci abia așa o poate cuceri. Dacă ar fi vrut pace, armata rusă s-ar fi oprit la granița teritoriilor deja anexate și și-ar fi consolidat pozițiile. A făcut însă exact opusul. Pentru că ar fi cu totul inacceptabil, din perspectiva Rusiei lui Putin, să semneze acum un armistițiu care să invalideze eforturile din ultimii trei ani ale întregii societăți. Societate care a trecut cu totul la o economie de război – un alt argument pentru care Putin nu vrea și nu poate semna acum un armistițiu fără ca economia rusească să intre rapid în colaps. E un fapt că peste 40% din bugetul federal al Rusiei e alocat apărării, securității și industriei de război. Industria de apărare angajează peste 3 milioane de persoane și e unul dintre puținele sectoare care mai generează creștere economică. La asta se adaugă faptul că forța de muncă nici nu prea mai există. A fost profund afectată de recrutările masive în armată. La care se adaugă milioanele de oameni care au fugit din țară, reducând drastic numărul de muncitori disponibili pentru industriile civile. În concluzie, un armistițiu ar destabiliza economia rusă, ar priva industria de comenzile masive ale statului, ar reduce cererea de forță de muncă în sectorul militar și ar expune vulnerabilitățile economiei sub sancțiuni. Kremlinul are o șansă bună să câștige războiul, dar nu are nicio strategie pentru a câștiga pacea. De aceea, Rusia este mai degrabă forțată să continue conflictul, chiar și în condiții nefavorabile, decât să accepte un armistițiu.
Având în vedere toate aceste lucruri, e limpede că aducerea Rusiei la masa negocierilor era oricum o sarcină extrem de dificilă. Ce a făcut Trump, în cele două luni de mandat, a fost să consolideze poziția lui Putin, repetând uneori cuvânt cu cuvânt propaganda rusă, până în punctul în care a refuzat să descrie conflictul ca invazie. E foarte greu de crezut că, după ce a pus o serie nesfârșită de condiții pentru a accepta încetarea focului, Putin va semna armistițiul. Dar dacă o va face, în cele din urmă, nu va fi decât pentru a obține un răgaz în care să-și reorganizeze trupele pe front; și îl va încălca imediat ce îi va conveni. Singura victorie acceptabilă pentru Putin este cea prin care Ucraina încetează să existe. Iar dacă se va întâmpla asta, statele baltice, Moldova și România vor fi următoarele vizate, pentru că mașina de război, odată pornită, e foarte greu de oprit fără consecințe economice și sociale majore, iar Rusia este foarte departe de epuizarea resurselor – umane sau materiale –, ba chiar vedem că a găsit în Coreea de Nord un partener care să-i livreze și armament, și soldați. Tocmai de aceea, UE este datoare să susțină Ucraina cu orice preț: pentru că securitatea Ucrainei este securitatea întregii Europe, inclusiv și mai ales a României.
