fiecare își dorește
să-l întîmpine cît mai călduros
pe tînărul fotograf yemenit
de ce nu scoatem nicio vorbă
de ce ne furnică pielea
la vederea mustății înguste
a ochelarilor a siluetei străvezii
puroiul uscat din jurul ochiului
interpretat de urgență ca
o reacție emoțională halena zaharoasă
traversăm pe sub grinzile albe
ale palierului pe lîngă șemineul înnegrit
îți place colonia climatică
în care ne-am închis ca să respirăm
îmi place
în cartierul viitorului îmi lipesc
buzele de tabloul supradimensionat ce
reprezintă o felie de pepene cu sîmburi
degetele fine apasă pe declanșator
pulpa miroase pe măsură îl
hidratează eu îmi trec
palmele mînjite de suc
prin părul celui care mă apreciază
în monumentala oglindă care
uneori comută sonor devenind
un portal bidirecțional către chicago nu
reușesc să mă mai recunosc cînd
mă înclin timorat înspre suprafața
limpede ca să trag cu ochiul o
femeie blondă într-un sacou negru
vine în grabă mușcînd dintr-un
covrig pesemne că
e portal acum credeam că
e oglindă însă totul trece nimic nu
rămîne aș fi vrut să știu asta aș fi
vrut să mi se reconfirme din start
ori că sînt frumos ori că sînt
urît însă ce aflu e că absolut nimic
nimic nu rămîne așa că
plec spre soldări
spre locul unde fac layering ysl
dar toskovat cînd
serge lutens clue cînd
maison d’etto régime des fleurs
olibanum orris ambergris
the maker gabar și stora skuggan
total
patru sute de lei o nimica toată
dovada
unui pericard din sticlă
tatăl nostru care ne angajezi pe toți
păstrez speranța că în fiecare seară
vom coborî grilajele de fier în același timp
că pîntecele saturat de polizaharide ne va
expulza deodată pe asfaltul bulevardului
în schimbul cîtorva micrograme
de material genetic și al scăderii
calității cantității rămase
tatăl nostru lucrează din greu
la primatul genelor sociale de circumstanță
sororitatea își încălzește umerii
și mai departe de broiler femeile recunosc
că asta le ajută să uite de toate acele
mărunțișuri cotidiene care le înjumătățesc
beta-endorfinele frăția
depășește arealul neoanelor pîlpîitoare
avînd convingerea că timpul
pe care și-l organizează în funcție de
intensitatea simpatiilor suprascrie
pînă la urmă orice pretenție capitalistă
de a progresa
tatăl nostru care ne angajezi pe toți
în bazinul îndulcit al căruia înotăm cu toții
tu ne iei mult și ne dai mult
